Nivelurile eneolitice au oferit prilejul documentării unui aspect mixt, specific zonei Curburii Carpaţilor, în care se regăsesc elemente ceramice specifice mediilor culturale Cucuteni - faza B şi Cernavoda I. În cursul săpăturilor au fost identificate şi cercetate mai multe locuinţe puternic incendiate.

Cele mai numeroase complexe şi artefacte din epoca bronzului aparţin culturii Monteoru, în special etapei clasice a acesteia (Ic3-Ic2). Cu precădere în partea de nord a zonei intramuros depunerea monteoreană atinge o grosime de cca. 1 metru.

Descoperiri de la sfârşitul sec. IV - sec. III a. Chr. au fost identificate în mai toate zonele cercetate din incintă, dar strat arheologic şi complexe au apărut doar în anumite suprafeţe, ceea ce sugerează o locuire de mică amploare.

Din a doua jumătate a sec. II a. Chr., în toate zonele de pe Platou, s-au identificat complexe de locuire şi anexe gospodăreşti, cu material caracteristic, tipice unei aşezări nefortificate.
Platoul este înconjurat, probabil în al doilea sfert al sec. I a. Chr., de un zid de tip elenistic, cu paramente din blocuri de calcar sumar fasonate, identificându-se complexe de locuire şi artefacte tipice pentru o cetate.

Au fost descoperite fragmente ceramice specifice culturii Starčevo-Criş.

La începutul primului veac al erei creştine, zidul cetăţii este distrus, observându-se urme puternice de incendiu, apoi el este refăcut. Din sec. I p. Chr. în interiorul incintei nu a mai existat nici un tip de vestigii caracteristice unei cetăţi sau aşezări (locuinţe, anexe gospodăreşti, ateliere), ci doar depuneri de tip moviliţă, majoritatea cu ringuri din piatră, deseori cu vetre in situ, plus numeroase şi variate categorii de artefacte ce sugerează o anume selectivitate, apoi vetre izolate. Acestea denotă utilizarea spaţiului ca o incintă sacră.