Română   English Ministerul Culturii
Repertoriul Arheologic Naţional (RAN)
Informaţii despre SIT Localizează pe harta României *
Cod RAN60892.02
Cod LMI (Lista Monumentelor Istorice) Lista Monumentelor Istorice din 2010CT-I-m-A-02567.05
NumeMonumentul triumfal Tropaeum Traiani
JudețConstanţa
Unitate administrativăAdamclisi
LocalitateAdamclisi
ReperMonumentul triumfal este localizat la 1,5 km NE de DN 3, pe drumul ce porneşte din DN3 la E de sat.
Forma de reliefpodiş
Categoriemonument comemorativ
Tipconstrucţie
DescriereOpinia cea mai des acceptată este aceea că monumentul triumfal de la Adamclisi aparţine epocii împăratului Traian. Astfel, baza circulară, tamburul cilindric, baza hexagonală etajată şi trofeul - toate acestea, luate separat, se găsesc în repertoriul arhitecturii romane din secolul I e.n. În privinţa corpului cilindric şi a crenelajului, Tropaeum Traiani este mai apropiat de monumentele din Italia decât de cele din Orient. Corpul cilindric pare inspirat de la tamburul monumentelor funerare de piatră cu merlatură (ex. Caecilia Metella , L. Munatius Plancus, Falerii, Vicovaro, Tor di Quinto etc.). Baza hexagonală a suprastructurii, compusă din două etaje, are corespondente numeroase în monumente poligonalele din Italia.
Tropaion-ul, ultima parte arhitecturală a monumentului triumfal de la Adamclisi, ce surmonta baza hexagonală superioară, era aşa de răspândit şi standardizat în secolul I p. Chr., în imperiu, încât constituie o preluare clară, după cum o dovedesc reprezentările sale sculpturale, numismatice sau de pe camee şi geme. Grupul statuar ce-l înconjura este existent, de asemenea, şi la alte trofee, între care şi la cel din Alpi. Deci la monumentul de la Adamclisi întâlnim o concepţie arhitecturală originală, în care cele patru părţi arhitecturale reprezintă tot atâtea surse diferite de inspiraţie din arhitectura monumentală romană: baza circulară cu trepte de jur împrejur, după templele romane cu astfel de subasment, tamburul cilindric cu balustradă crenelată de la monumentele funerare de a cest fel de la Roma şi împrejurimi, baza hexagonală etajată a suprastructurii reamintind de alte monumente funerare romane (altarele poligonale) şi, în sfârşit, trofeul cu grupul statuar aşa de răspândit în arta monumentală romană.
Pilonul pătrat din blocuri de talie din emplecton, luat împreună cu baza etajată hexagonală ce-l surmonta, inclusiv trofeul din vârf, face ca pilonul să nu mai apară doar ca o soluţie tehnică, aşa cum este de fapt, ci reproduce o formă arhitecturală monumentală romană, pe cea a turnurilor rectangulare fie cu trofeu în vârf, din Gallia, de pe Valea Iscrei, fie cu rost funerar ca "Tomba di Terone" de la Agrigento, din Sicilia. Monumentul de la Adamclisi apare ca o îmbinare, din proiect , a două tipuri de monumente romane : a turnului rectangular şi a celui cu corp cilindric de tipul monumentelor funerare din Roma şi împrejurimi, de pe coastă. O discuţie extinsă cu privire la reliefurile figurative de pe monument poate fi consultată în volumul Tropaeum Traiani II. Monumentele Romane, de Mihail Sâmpetru (vezi lista bibliografică).
ObservațiiIstoricul cercetărilor:
Până în anul 1801 nu există nici un izvor despre monumentul triumfal. Singurele mărturii de epocă sunt imaginile schiţate pe monede tomitane de la Traian, unde apare pe revers un trofeu pe o bază, ce au fost interpretate ca reprezentând trofeul de la Adamclisi.
S-a presupus de-a lungul timpului că prăbuşirea suprastructurii monumentului s-ar putea datora unui cutremur (idee susţinută de Gr. Tocilescu). Către sfârşitul secolului al V-lea p. Chr., analele înregistrează un mare cutremur, în anul 477, care poate fi pus în relaţie cu înclinarea edificiului de la sud-est spre nord-vest, constatată prin ridicările topografice făcute pe ruină pe parcursul cercetărilor. Căderea tamburelor trofeului, spre nord-vest şi sud-est, ar constitui o dovadă în acest sens.
Ulterior prăbuşirii, atât în perioada antică târzie cât şi mai recent, piatra provenită din inscripţiile monumentului, din emplecton, elemente arhitecturale dar şi solzi de la acoperiş au fost cărate de locuitorii din zonă şi folosite ca material de construcţie, la praguri sau au fost întrebuinţate la realizarea cişmelelor. Se consideră că monumentul triumfal era în plin proces de ruinare încă din secolul al V-lea p. Chr., iar în veacul al X-lea suprastructura şi învelişul arhitectonic practic nu mai existau.
În urma săpăturilor desfăşurate în cinci campanii, în anii 1882 - 1884 şi 1890, a fost dezvelită în întregime ruina, scoţându-se de sub dărâmături, din moloz şi pământ, un mare număr de piese arhitectonice şi sculpturale, ce formaseră odinioară veşmântul monumentului, inclusiv trofeul şi alte elemente ale suprastructurii. Deoarece de la Grigore Tocilescu nu a rămas un plan al săpăturilor, suntem nevoiţi să-1 reconstituim după datele existente în scopul clarificării succesiunii metopelor.
Pe 20 mai 1882 au început săpăturile la monument, sub coordonarea lui Grigore Tocilescu, care ocupa funcţia de director, din martie 1881, al Muzeului Naţional de Antichităţi din Bucureşti. Astfel, prima campanie a durat de la 20 mai la 10 iunie 1882.
Singurele date de care dispunem în legătură cu această primă campanie, au fost extrase din monografia din 1895, unde au fost reproduse de Gr. Tocilescu dintr-un raport de săpături nepublicat, din 5 noiembrie 1882, care fusese citit la Academia Română. Din această dare de seamă, rezultă că s-a săpat "la baza turnului în două puncte deosebite", unul dintre ele fiind în partea "despre răsărit" a monumentului, singurul loc unele s-a ajuns până la trepte. În raport au fost menţionate toate piesele descoperite, între care fie aflau şi unele care datorită greutăţii lor mari, au rămas pe loc, poziţia lor şi locul de găsire fiind înregistrate abia în ultima campanie, în 1890.
În 1883 a avut loc cea de-a doua campanie de cercetări, desfăşurată în timp record de două zile, pe 27 ,28 august , folosindu-se 100 de lucrători. Din raportul de săpături întocmit atunci reiese că s-a săpat la baza despre est a turnului. Astfel, lucrătorii au fost împărţiţi pe echipe de câte 25 şi că lucrau "în puncte distanţate" . S-a săpat, deci, o singură porţiune în partea de est, pe traseul unui segment cam de 27 m din lungimea perimetrală, considerată la paramentul monumentului, ceea ce ar fi corespuns înşiruirii a 13 sau 14 metope din registrul decorativ scenic şi unui număr echivalent de pilaştri, piese considerate în raza de cădere. Totuşi, o parte din aceste elemente lipseau, fiind probabil luate de locuitorii din zona încă din secolul al XVIII-lea.
În toamna anului 1883, în octombrie, a avut loc cea de-a treia campanie de săpături, în urma căreia nu au rămas nici un fel de însemnări. Se presupune că până în 1884, în cele trei campanii efectuate, s-a mers roată în jurul monumentului, de la nord-vest 330° până la sud-vest 225°, şi că mai rămăseseră nedescoperite metopele ce se aflau în depuneri în segmentul sud-vest 225° - nord-vest 330° circa. În orice caz, în această campanie s-au descoperit 16 metope (1, 2, 4, 5, 13, 17, 18, 22, 39 , 42, 44 - 49). Menţionarea de către Gr. Tocilescu a descoperirii metopelor 1 şi 2 la nord-vest şi a metopelor 45 şi 49 la nord-est este un indiciu pentru desfăşurarea săpăturilor în segmentul de nord, spre vest şi spre est.
Pentru metopele 13, 1 7 , 18, 22, 39 şi 42, descoperite în octombrie 1883 , nu se precizează în ce parte a monumentului au fost dezgropate, iar în lipsa notărilor de săpătură, ele nu pot fi orânduite altfel decât după un modul în care se pot grupa şi învecina scenic-narativ.
În 1884, de la 9 la 12 aprilie, a avut loc cea de-a patra campanie de săpături. Din timpul acestei campanii datează o ciorna unui raport către Academie, întocmit de Gr. Tocilescu. În ciornă nu se arată în mod expres locul în care s-a săpat. Se menţionează "Continuând săpăturile în direcţiunea nord-vestică". Se înţelege, că acest punct de plecare era undeva, la sud sau sud-vest.
În legătură cu aceste prime campanii, Grigore Tocilescu menţiona descoperirea la monument a următoarelor piese în campania din 1882 (20 mai - 10 iunie) când a participat şi Mihail Sutzu: 3 fragmente din friza cu arme, 3 statui colosale, 2 blocuri din lorică, un fragment din trofeu (scut cu cap de meduză ), 5 pilaştri ( unul de la suprastructura hexagonală), unele fragmente de blocuri de parapet şi multe blocuri de parament fără decor. Tot în 1882, în urma sondajelor făcute în cimitirul turcesc de la Cucuruz (atunci, sat situat la circa 4 km nord de monument) a fost descoperit primul fragment din dedicaţie.
În august 1883 s-au mai descoperit: 2 blocuri de friză superioară, 4 de friză inferioară, 2 pilaştri de metope, un bloc de parapet, un fragment din friza cu arme şi câteva blocuri de parament fără decor.
Pentru săpăturile din octombrie 1883 nu există o specificare a pieselor găsite. Cu privire la săpăturile din aprilie 1884, se consemnează descoperirea a 5 blocuri de friză inferioară, 2 piese cu prizonieri, 4 blocuri de parapet şi a unui fragment dintr-un leu de piatră.
În 1885, în sondajele făcute pe ruina monumentului s-au găsit două fragmente mari din inscripţia dedicatorie şi cinci fragmente foarte mici (sfărâmături) de litere, precum şi un pilastru de la suprastructura hexagonală, păstrat pe jumătate. În acelaşi an, la cişmeaua de la Cucuruz s-a descoperit un fragment din dedicaţie. Într-un alt sondaj, făcut în aprilie 1889 în cimitirul aceluiaşi sat s-a descoperit, de asemenea, un fragment din inscripţia monumentului. În 1888 - 1889 s-a practicat o secţiune la baza monumentului la vest, după demontarea treptelor, spre a se constata structura fundaţiei şi temelia nucleului pătrat.
La ultima campanie de săpături la monument (16 august - 15 septembrie 1890) în afară de Gr. Tocilescu, au participat şi George Niemann şi Otto Benndorf. Cercetările s-au desfăşurat de jur împrejurul ruinei, până la pavajul de la baza treptelor, pe toată lăţimea lui. Tot atunci s-au făcut două secţiuni în zidărie, despre care nu se aminteşte nimic în monografia din 1895, ambele în afara perimetrului de trepte, una la vest, în dreptul celei făcute în 1888, alta la sud-est, pe toată lăţimea pavajului, care a fost săpată din nou pe parcursul cercetărilor din anii 1960-1963.
Acest istoric al cercetărilor este extras din volumul Tropaeum Traiani II. Monumentele Romane, de Mihail Sâmpetru (vezi secţiunea "Bibliografie").
Data ultimei modificări a fişei18.5.2020
 
Descoperiri în cadrul sitului:
Categorie/ Tip Epoca (Datare) Cultura/ Faza culturală Descriere/ Observații Cod LMI
Monument comemorativ  Epoca romană (sec. II p. Chr.) romană    

Bibliografie
1. DMASI, Proiectul Listei Monumentelor Istorice, 1991 [Proiect LMI] (sursa fişei de sit)
2. Lista Monumentelor Istorice, MO nr. 646 bis/16/07/2004, Ordinul ministrului culturii şi cultelor nr. 2.314/2004, vol. II, București, 2004, p. 936, poz. 46 [Ordin MCC] (sursa fişei de sit)
3. Lista monumentelor istorice 2004 - modificări şi completări, MO nr. 996 bis/10/11/2005, Ordinul ministrului culturii şi cultelor nr. 2182/2005, Anexa 1 prim, 2004, p. 53, poz. 6 [Ordin MCC] (sursa fişei de sit)
4. Sâmpetru, Mihai, Tropeum Traini II. Monumentele Romane, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1984 [Publicaţie]
5. Florescu, Florea Bobu, Monumentul de la Adamklissi. Tropaeum Traiani, Editura Academiei Republicii Populare Române, 1959 [Publicaţie]
6. Gostar, Nicolae, Les Inscriptions votives du monument triomphal d'Adamclisi, Latomus, 1, 28, 1969, 120-125 [Publicaţie]
7. Florescu, Radu, Burii la Adamclisi? (Die Buren in Adamklissi?), Pontica, 9, 1976, 65-78, https://drive.google.com/file/d/0BwmOVzh5qKnCdG04UWI3VDRzWjg/view [Publicaţie]
8. Rădulescu, Adrian, Un act de semnificație patriotică: reconstituirea monumentului triumfal de la Adamclisi, Pontica, 10, 1977, 9-14, https://drive.google.com/file/d/0BwmOVzh5qKnCZWdlTElGOURKbkE/view [Publicaţie]
9. Rusovan, Dan, Conservarea și valorificarea muzeistică a monumentului Tropaeum Traiani, Pontica, 10, 1976, 15-20, https://drive.google.com/file/d/0BwmOVzh5qKnCTEUzaVpBeElGRGc/view [Publicaţie]
10. Vulpe, Radu, Despre burii de pe Trofeul de la Adamclisi (À propos des Bures du Trophée d'Adamclisi), Pontica, 12, 1979, 109-119, https://drive.google.com/file/d/0BwmOVzh5qKnCbnA4eUxJQ0dVeDg/view [Publicaţie]
11. Papuc, Ghiorghe; Bodolică, Vitalie, Despre amplasarea metopelor de la monumentul triumfal Tropaeum Traiani, Pontica, 41, 2008, 393-402, https://drive.google.com/file/d/0BwmOVzh5qKnCSWFTbk9vOGh3Sm8/view [Publicaţie]
12. Antonescu, T., Le trophée d′Adamclisi, Iași, 1905 [Publicaţie]
13. Barbu, Vasile, Trofeul lui Traian, București, 1987 [Publicaţie]
14. Florescu, Radu, Noi puncte de vedere la reconstituirea Monumentului Triumfal de la Adamclisi, Monumente Istorice, Studii şi Lucrări de Restaurare, București, 1964 [Publicaţie]
15. Tocilescu, Grigore; Benndorf, O.; Niemann, G., Monumentul de la Adamklissi: Tropaeum Traiani, Viena, 1895 [Publicaţie]
16. Panaite, Adriana; Barnea, Alexandru, Tropaeum Traiani. Monument și propagandă, Caietele ARA, 1, 2010, 223-234 [Publicaţie]
17.
18. Barbu, Vasile, Adamclisi, Colecția "Monumentele patriei noastre", Editura Meridiane, 1964, https://biblioteca-digitala.ro/?pub=910-adamclisi-directia-monumentelor-ansamblurilor-si-siturilor-istorice [Publicaţie]