Română   English Ministerul Culturii
Repertoriul Arheologic Naţional (RAN)
Informaţii despre SIT Localizează pe harta României *
Cod RAN155733.08
NumeAşezarea neolitică de la Beba Veche
JudețTimiş
Unitate administrativăBeba Veche
LocalitateBeba Veche
ReperSitul se află la 3,55 Km VSV de Primăria comunei Beba Veche, la 3,57 km VSV de biserica ortodoxă din Beba Veche şi la cca. 500 m E de graniţa cu Serbia în linie dreaptă, la cca. 580 m V de cel mai vestic canal de irigaţie ce este orientat N-S, la 80 m vest de un meandru dispărut în prezent dar vizibil pe imaginile satelitare
Forma de reliefgrind
Utilizare terenagricultură
Categorielocuire civilă
TipAşezare deschisă
DescriereSitul este într-o stare de conservare medie, având în prezent destinaţia de teren arabil. Este expus riscului cauzat de agricultura intensivă. Totodată, în mijlocul sitului a fost construită în secolul XX o structură din beton. În jurul acestei construcţii sunt o serie de bioperturbări provocate de vulpi.
ObservațiiSitul a fost identificat de localnicii Gh. Drăgoi şi F. Mirciov. Situl a fost reverificat pe teren în 27.10.2018 de o echipă formată din arhg. dr. Victor Bunoiu (DJC Timiş), arhg. dr. Octavian Rogozea (UVT), Ionuţ Marteniuc, Gh. Drăgoi şi F. Mirciov, dar şi în 13.03.2019 de arhg. dr. Victor Bunoiu (DJC Timiş) şi arhg. dr. Dragoş Diaconescu (Muzeul Naţional al Banatului).
Data descoperirii27.10.2018
Suprafața sitului cca. 1 ha.
Stare de conservaremedie / 13.05.2020
Riscuri antropiceAfectare parţială: 3 / 13.05.2020
Regim de proprietateprivată
Data ultimei modificări a fişei13.5.2020
 
Descoperiri în cadrul sitului:
Categorie/ Tip Epoca (Datare) Cultura/ Faza culturală Descriere/ Observații Cod LMI
aşezare deschisă  Epoca neolitică (mil. VII-V a.chr.) Starcevo-Criş Situl este situat pe un grind natural şi constă într-o aşezare deschisă. În mijlocul sitului a fost construită o structură de beton, acum dezafectată, utilizată probabil în sec. XX pentru apărarea graniţei cu Serbia. În jurul acestei construcţii sunt numeroase bioperturbări (vizuini de vulpe), ceea ce a afectat şi mai mult situl. Pe harta primei ridicări topografice habsburgice (1769-1772) se observă faptul că zona este în imediata vecinătate a unui braţ de apă, zona fiind desecată la scurt timp după aceea şi sistematizată ca zonă arabilă. Situl a fost identificat pe baza abundenţei materialului ceramic.
Materialul constă în fragmente ceramice: tipice (buze toarte, funduri, fragmente decorate cu impresiuni şi pictură) şi atipice, un fragment de daltă din piatră şlefuită şi chirpici. Ceramica are pasta degresată cu materie organică. Arderea preponderentă este cea oxidantă dar apar şi fragmente arse într-o atmosferă reducătoare. Suprafeţele sunt netezite de cele mai multe ori, însă sunt întâlnite şi fragmente care mai păstrează lustru (în cazul unor fragmente atribuite ceramicii fine). Decorurile întâlnite cel mai frecvent sunt ciupiturile. Din repertoriul elementelor modelate plastic apar toarte semicrculare, butoni ovali concavi, butoni ovali paraleli dispuşi vertical pe vas, butoni semisferici, brâuri alveolare, alveole pe buză.
 
 
Cercetare:
  Tip cercetare An cercetare Număr campanie Observații Colectiv Instituţii
1. periegheză 27.10.2018
Nume Prenume Rol
ROGOZEA Octavian 2
BUNOIU Victor 1
MARTENIUC Ionuț
DRĂGOI Gh.
MIRCIOV F.
Instituţia Rol
DJC Timiș 1
Universitatea de Vest Timișoara 2
2. periegheză 13.03.2019
Nume Prenume Rol
DIACONESCU Dragoș 2
BUNOIU Victor 1
Instituţia Rol
DJC Timiș 1
Muzeul Național al Banatului 2

Bibliografie
1. Rogozea, Octavian-Cristea, Descoperiri neolitice și eneolitice recente în județul Timiș (V), Patrimonium Banaticum, V, 2018 [Publicaţie]
2. Bertea, Sofia, Timișoara, 2020 [Fişă de sit] (sursa fişei de sit)