Română   English Ministerul Culturii
Repertoriul Arheologic Naţional (RAN)
Informaţii despre SIT Localizează pe harta României *
Cod RAN179132.57
Cod LMI (Lista Monumentelor Istorice) Lista Monumentelor Istorice din 2010B-II-m-B-18118
NumeBiserica cu hramul Sf. Maria a Darurilor - Bărăţia de la Bucureşti
JudețBucureşti
Unitate administrativăMunicipiul Bucureşti
LocalitateBucureşti
Adresastr. Bărăţiei 27, sector 3
ReperBiserica este localizată între Piaţa Universităţii şi Piaţa Unirii, în imediata apropiere a Bisericii Sf. Gheorghe cel Nou.
Reper hidrografic - numeDâmboviţa
Reper hidrografic - tiprâu
Categoriestructură de cult/religioasă
Tipbiserică
ObservațiiPrima atestare documentară a unei biserici de rit catolic în acest loc a fost în prima jumatate a secolul al XVII-lea, fiind o ctitorire a călugărilor franciscani. Franciscanul Silverio Pilotti da Penna afirma în corespondenţa cu Congregaţia de Propagandă Fide, faptul că a fost construită "o biserică de lemn cu şase odăi bune", de către călugării misionari Santo Felice şi Angelo de Sonnino. Angelo de Sonnino a afirmat însă într-un raport din 1640 referitor la catolicismul din Ţara Românească, faptul că domnitorul le-a dat o biserică "cu multe camere de locuit". Un document din 9 iulie 1629, scrisoarea călugărului Petru Paolo Bruni da Perugia relata faptul că nu exista o mănăstire în Ţara Românească, iar domnitorul Alexandru Ilias a ordonat construcţia unei biserici şi mănastiri. Biserica a fost înlocuită în 1637 de un lăcaş nou, din piatră, de către negustorul veneţian Bartolomeo Locadello, acesta chiar afirmând în lucrarea "Descriere pe scurt a Ţării Româneşti" din 1641 faptul că "aici am clădit eu o biserică pentru folosul catolicilor noştri, în care slujesc preoţii noştri". Biserica a fost arsă de tătari în 1659, iar o descriere a acesteia din 1663 o menţionează drept mică şi îngustă, construită din cărămidă, cu boltă şi altar fără icoane, datorită faptului că aceasta căzuse pradă jefuirilor tătarilor, având acoperişul ars. Conform pisaniei, biserica a fost refacută în 1666, de către "fraţii din provincia Bulgaria", fiind ajutati şi de călugării din Chiprovăţ. În 1670 biserica era în ruină din nou, fiind refacută mai apoi de către părintele Antonius Stephani din Chiprovăţ, sprijinit de episcopul de Sofia şi de domnitorul Ţării Româneşti, Grigore Ghica. Lucrările însă au durat mulţi ani, în 1688 nefiind încă refacută complet. În 1761 a fost ridicată o turlă de lemn. În urma incendiului din 1804, biserica a ars din temelii, iar lucrările au fost finalizate în 1813. Incendiul din 23 aprilie 1847 a distrus tot ansamblul Bărăţiei, fiind reconstruit între 1847-1850. În 1932, au avut loc lucrări de restaurare a bisericii, când a fost modificată forma acesteia, în stilul existent acum. Alte lucrări de restaurare au avut loc în 1969, iar din cauza cutremurului din 1977, alte lucrări au fost realizate între 1981-1982.
Data ultimei modificări a fişei16.08.2021
 
Descoperiri în cadrul sitului:
Categorie/ Tip Epoca (Datare) Atestare documentară Cultura/ Faza culturală Descriere/ Observații Cod LMI
Biserică  Epoca medievală târzie (sec. XVII) neprecizată    
turn clopotniţă  Epoca modernă (sec. XVIII-XIX)      
clădire  Epoca modernă (sec. XVIII-XIX)   corp sudic clădire  

Bibliografie
1. Lista Monumentelor Istorice, MO nr. 646 bis/16/07/2004, Ordinul ministrului culturii şi cultelor nr. 2.314/2004, vol. I, București, 2004, p. 472, poz. 388 [Ordin MCC] (sursa fişei de sit)
2. Țânțăreanu, Alexandra, Ansamblul Romano - Catolic "Bărăţia" din Bucureşti, Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, XXIII, 1-2, Institutul Naţional al Patrimoniului, Bucureşti, 2012 [Publicaţie] (sursa fişei de sit)