Iniţial, pe acest loc a fost construită o biserică din lemn, în 1713, numită la acea perioadă "Precupeţii Noi". Clădirea ulterioară a fost ctitorită în timpul lui Nicolae Petru Mavrogheni, în anul 1787, de către mai multi negustori, printre care se număra Manea Brutaru. Tâmpla de lemn de nuc a fost pusă în 1858. În 1865, biserica a fost mărită în lungime, i s-a pus o tâmplă nouă şi a fost zugrăvită. Biserica a fost reparată în 1877 de către epitropii V. Blehan şi C.J Cocioceanu şi de către preotul D. N. Mirodot. Picturile din biserică au fost refacute în ulei, în 1887. În curtea bisericii a existat o cruce ridicată de Manea Vătaful în anul 1814. În 1893, au avut loc noi lucrări, când biserica a fost pictată de către pictorul Anton Serafim. În 1914 a fost instalată lumina electrică. În 1921 au fost realizate noi lucrări, când s-a reparat acoperişul, a fost spălată pictura, iar în aceeaşi perioadă, Ministerul de Război a donat un clopot, fabricat la uzina de la Reşiţa.

Într-un deviz pentru lucrările de consolidare a bisericii Manea Brutaru din 1939, au fost începute lucrări de reparare, terminate în 1940. În acelaşi an, biserica a fost avariată în urma cutremurului, iar pe 15 decembrie 1940 au fost înaintate la minister mai multe documente care afirmau starea de degradare a bisericii şi necesitatea unor noi reparaţii de consolidare. Comisiunea Monumentelor Istorice a aprobat un deviz în valoare de 104.600 lei pentru reparaţii, care s-au terminat în 1943. În 1945 au fost realizate lucrări de spalare si restaurare a picturilor în ulei, costurile fiind suportate de dl. Ing. Dan Capriel. In 1968 a fost refacuta instalatia electrica, au fost realizate lucrari de reparatii la acoperis, iar Olga Greceanu a restaurat pictura bisericii. Pictura bisericii a fost realizată în stil renascentist cu elemente bizantine.

În jurul bisericii a fost construit un cimitir, însă, în 1890, Primăria oraşului Bucureşti a hotărât desfiinţarea acestuia.

La 29 mai 1798 domnitorul Constantin Hangerli a poruncit construirea a două curţi cu odăi pentru 80 de copii şi fete orfane. În anul 1801 erau zidite în acest scop 8 chilii, care ulterior în cursul secolului al XIX-lea au adăpostit o şcoală.