Română   English Ministerul Culturii
Repertoriul Arheologic Naţional (RAN)
Informaţii despre SIT Localizează pe harta României
Cod RAN179132.83
NumeMănăstirea Sf. Spiridon Vechi din Bucureşti
JudețBucureşti
Unitate administrativăMunicipiul Bucureşti
LocalitateBucureşti
AdresaPiaţa Naţiunii nr 2
Reperlângă fosta Operetă; lângă blocul cu 17 etaje din Piaţa Naţiunilor Unite
Categorieconstrucţie de cult
Tipbiserică
DescrierePrima biserică cu hramul Sf. Spiridon Vechi ar fi fost ridicată de breasla cizmarilor la mijlocul secolului al XVII-lea (1658?), în jurul bisericii existând construcţiile unui han. Mănăstirea şi hanul sunt consemnate la 1716. Biserica nouă (1746-1747), reconstruită de Constantin Mavrocordat, se afla pe malul stâng al Dâmboviţei în capul Podului Mogoşoaiei. Lăcaşul avea pronaosul şi pridvorul supralărgite, iar arcadele dintre naos şi pronaos au fost înlăturate. Clădirile anexe au fost constituite in sec. XVIII şi au fost organizate într-un ansamblu unitar.
După cutremurul din 1838, se fac lucrări de consolidare a bisericii.
ObservațiiBiserica a fost demolată august 1987 iar azi se mai păstrează doar vestigii arheologice.
Stare de conservaregrav afectat / 15.12.2014
Riscuri antropiceDemolare: 5 / 15.12.2014
Regim de proprietateprivat
ProprietarBOR
Data ultimei modificări a fişei6.5.2015
 
Descoperiri în cadrul sitului:
Categorie/ Tip Epoca (Datare) Cultura/ Faza culturală Descriere/ Observații Cod LMI
biserică  Epoca medievală dezvoltată (1658/1680 -1716) neprecizată Biserica avea mici dimensiuni vizitatorul trebuind să coboare patru trepte, aceasta amintind cumva de bisericile-bordei din epoca medievală din secolele XIV-XVI. Biserica avea un plan trilobat cu pronaos şi pridvor supralărgite. Pridvorul cu acces numai dinspre nord şi sud ducea în pronaos printr-o uşă cu ancadrament de piatră. Deasupra exista o pisanie ce cuprindea un text în limba greacă şi arabă. Iniţial biserica avea turlă pe naos, dar aceasta a dispărut. Până la 1881 biserica se afla pe malul stâng al Dâmboviţei. În pisania de deasupra intrării era trecută construcţia bisericii între anii 1746-1747 de către Constantin Vodă Mavrocordat.

O cercetare de arhitectură realizată de prof. arh.Grigore Ionescu atrăgea atenţia asupra faptului că era "vorba de o construcţie mai veche, refăcută numai în 1747, când fusese închinată Patriarhiei din Antiohia". Prof. Gr. Ionescu intuia faptul că biserica ar fi avut drept nucleu un lăcaş din sec. XVII, cu plan trilobat, pronaos îngust, pridvor deschis sprijinit pe 4 coloane de piatră cu fus răsucit.
 
biserică  Epoca medievală târzie (1746-1748 (demolată în 1987))   Biserică nouă ridicată de Constantin Mavrocordat.  
Cimitir  Epoca medievală dezvoltată (sec. XVII-XVIII)   Morminte aflate în curtea veche a bisericii, peste care s-a suprapus construcţia de sec. XVIII (M.8-M.11)  
Cimitir  Epoca medievală târzie (sec. XVIII-XIX (1856))   Ultima înhumare a fost lângă zidul altarului -cruce de piatră cu înscris grecesc şi datare 1856.  
Biserică  Epoca medieval dezvoltată (sec. XVII (1658-1680))   Conform cercetării arheologice făcute în perioada mai-iulie 1992, la sugestia Direcţiei Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice, prima mare etapă de construcţie a unui complex de clădiri din cărămidă şi mortar la Sf. Spiridon Vechi s-a petrecut în sec. al XVII-lea, înainte de 1680. Se poate afirma că în această periodă s-a construit o biserică de zid şi mai multe clădiri din ansamblul mănăstiresc. Temeinicia zidurilor construcţiei din faza I o demonstrează grosimea zidurilor de sec. XVII care sunt mai mari decât cele ale etapei de sec. XVIII - 0,7m faţă de 0,5m. Fundaţia zidului este de aspect circular. Elevaţia prezintă spre exterior 7 faţete. Nivelul de călcare al bisericii din momentul primei construcţii de zid se află la -1,10 m faţă de nivelul asfaltului din trotuarul contemporan. Unul dintre elementele de sprijin ale datării primei construcţii de zid din zona Est, este constituit din fragmente ale unui vas smălţuit cu decor lipit, aplicat in relief, de mari dimensiuni, specific sec. XVII. În naos, nivelul de călcare al bisericii de zis din sec. XVII este marcat la zidul dintre naos şi pronaos printr-un decor căruia îi corespund în profil o dungă de mortar şi cloţuri de cărămidă, de aspect arcuit.  
Han  Epoca medievală târzie (sec. XVIII-XIX (1856))   Construcţie anexă  
Clădire  epoca medievală târzie-epoca modernă (sec. XVIII)   clădire anexă-construcţie han

Dezafectarea şi demolarea hanului ridicat în secolul XVIII, a fost făcută între 1880-1881.
 

Bibliografie
1. Stoicescu, Nicolae, Repertoriul bibliographic al monumentelor feudale din Bucureşti, Editura Academiei, București, 1961, 299 [Publicaţie] (sursa fişei de sit)
2. Iorga, N., O biserică siriană în Bucureşti, Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, XXII, fasc 61, 1929, 97-100 [Publicaţie]
3. Panait, Panait I., Însemnări arheologice pe şantierele de construcţie din Bucureşti, Materiale de istorie şi muzeologie, II, VII, Bucureşti, 1969, 29-31 [Publicaţie]
4. Ştefănescu, Aristide, Premise ale genezei oraşului medieval în lumina cercetărilor de la Bucureşti, Valachica, 1984, 81-86 [Publicaţie]
5. Ștefănescu, Aristide, Cercetări privind istoria ansamblului Mănăstirii Sf. Spiridon Vechi din Bucureşti, Revista Monumentelor Istorice, 1-2/1993, 1-2/1994, București, 1993, 1994, 89-101 [publicație]
6. Ionescu, Grigore, București. Ghid istoric şi artistic, Tehnică, București, 1938, 229 [publicație]
7. Ionescu, Grigore, București. Oraşul şi monumentele sale, Tehnică, București, 1956, 70 [publicație]
8. Stoicescu, N., Bibliografia localităţilor şi monumentelor feudale din România, Ţara Românească, II, Mitropolia Olteniei, 1970, 207 [Publicaţie]
9.