Informaţii despre sit
Localizare   Afişează pe harta României *
Cod RAN   179132.129
Cod LMI (Lista Monumentelor Istorice) Lista Monumentelor Istorice din 2010   IF-II-m-A-21037
Nume   Situl arheologic Fortul 2 - Mogoşoaia de la Bucureşti
Județ   Bucureşti
Unitate administrativă   Municipiul Bucureşti
Localitate   Bucureşti
Reper   Fortul 2 de la Mogoşoaia se găseşte la nord-vest de Şos. de Centură Bucureşti (Şoseaua Odăii), în drept cu Cimitirul Străuleşti II, în Sectorul 1, Bucureşti.
Categorie   locuire
Tip   sistem defensiv
Descriere   Fortul face parte din sectorul I (de N-E) al liniei de apărare, format din forturile 1-9 şi bateriile laterale, la est de Dâmboviţa, şi a fost ridicat între anii 1884 şi 1895. Alături de forturile Chitila, Otopeni şi Jilava, a fost finalizat după planurile originale, structură pentagonală, cu reduit central (mai mic decât în cazul fortului de Tipul 1) şi depozite, spaţii de cazare şi alte camere de jur împrejurul reduitului. Fortul de la Mogoşoaia este de Tipul 2, în sensul că are aceeaşi formă pentagonală precum Tipul 1, însă are ”frontul de gât” semibastionat şi este identic cu Fortul 13 de la Jilava .
Data ultimei modificări a fişei   20.04.2022
 
Descoperiri în cadrul sitului
Categorie/ Tip Epoca (Datare) Cultura/ Faza culturală Atestare documentară Descriere/ Observații Cod LMI
Fort  Epoca modernă (1884)    

Între capetele flancurilor, lungimea contraescarpei era de 448 metri, lungimea frontului anterior era de 250 m, iar cea a feţelor de 150 m. Şanţul ce înconjoară frontul anterior are o lăţime de 20 m şi o adâncime de 6 metri. Escarpa frontului de gât era zidită. Parapetul acestui tip de fort avea o lungime de 614 m. La momentul constituirii lui, fortul fusese dotat cu 2 cupole duble cu tunuri de 150 mm Montluçon şi St. Chamond, 2 cupole simple cu obusier de 210 mm Montlucon, 6 turele cu eclipsă de 57 mm tip Gruson şi 17 tunuri de flancare Gruson şi Hotchkiss, calibru 57 mm. În plus, Fortul de la Mogoşoaia era dotat şi cu un tun de cal de 150 mm .
Fortul 2 Mogoşoaia funcţiona în 1895 drept centru de producţie pentru uşi ferestre, grilaje, porţi blindate şi alte instalaţii necesare pentru construirea celorlalte forturi.

Lucrările de îmbunătăţire, camuflare şi întreţinere a forturilor au fost continuate până în 1916 când au fost abandonate.

 

Bibliografie
1. Ignat, Theodor, Studiu arheologic aferent PUZ coordonator Sector 1 al Municipiului București, 2019 [PUG] (sursa fişei de sit)
2. Scafeș, I. Cornel, Scafeș, I. Ioan, Cetatea Bucureşti. Scurt istoric. 1866-1916, Bucureşti - Materiale de Istorie şi Muzeografie, XXII, 2008, 56-82, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=2483-cartea-bucuresti-scurt-istoric-1866-1916--bucuresti-materiale-de-istorie-si-muzeografie--xxii-2008 [Publicaţie]
 
 
Scroll