Informaţii despre sit
Localizare   Afişează pe harta României *
Cod RAN   179132.99
Cod LMI (Lista Monumentelor Istorice) Lista Monumentelor Istorice din 2010   B-II-m-A-18571.01
Nume   Situl medieval al Bisericii Catedrală cu hramul Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena a Mitropoliei din Bucureşti
Județ   Bucureşti
Unitate administrativă   Municipiul Bucureşti
Localitate   Bucureşti
Adresa   Aleea Dealul Mitropoliei 21-25
Punct   Dealul podgorenilor
Reper   Colină, dealul Patriarhiei
Reper hidrografic - nume   Dâmboviţa
Reper hidrografic - tip   râu
Forma de relief   colină, dealul Patriarhiei
Categorie   structură de cult/religioasă
Tip   biserică
Observații   Conform lui Paul din Alep, biserica cu hramul Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena a fost ctitorită în 1656 de Constantin Şerban Basarab (1654-1658). Miron Costin a afirmat ca la inscaunare, acesta a pus mana pe averile lui Matei Basarab, cu care probabil a ctitorit lacasul de cult. Biserica a fost sfintita in timpul domniei lui Mihnea al III-lea, in 1658. Biserica a fost pictată pentru prima dată în 1665, în timpul domniei lui Radu Leon (1664-1669). In timpul lui Brancoveanu au loc lucrari in incinta manastirii, in 1698 au fost terminate zidurile clopotnitei dinspre nord-est. In 1723 a fost terminata constructia paraclisului, iar tot in aceasta perioada s-ar fi lucrat din nou la pictura lacasului de cult. In secolul al XVIII-lea, devine necropola a majoritatii familiilor boieresti din Tara Romaneasca. Conform unei cereri in limba franceza a mitropolitului Cosma catre printul Coburg, comandantul trupelor austriece din Tara Romaneasca, a avut loc un incendiu care ar fi distrus jumatate din manastire, insa conform cercetarilor, doar turla a fost distrusa, iar lucrarile de reparatie a acesteia au avut loc in 1793. Inscriptia din iulie 1799 mentioneaza ca biserica a fost invelita din nou in tencuiala. Intre 1834-1839 au avut loc noi lucrari, cand a fost pictat interiorul lacasului, precum si pridvorul. Conform gravurii lui Raffet din 1837, a fost construit un registru superior la pridvor. In 1862 a fost reparat acoperisul bisericii si a fost revizuita tamplaria ferestrelor. In 1881 incepe o campanie de restaurare a bisericii, a carui comisie a fost formata din arhitectii Al. Orăscu, Al. Săvulescu si poetul Alexandru Macedonschi. In 1903 au avut loc noi lucrari de restaurare, cand a fost reparata tencuiala, au fost montate vitrouri, a fost inlocuita invelitoarea si a fost modificat profilul cornişei. Noi reparatii au avut loc in 1910. realizate de I. D. Trajanescu. In 1932 au loc noi lucrari, cand a fost redeschis pridvorul, a fost demontat cafasul din interior si s-a inchis accesul la clopotnita. Alte lucrari au loc in 1960 cand este refacuta tencuiala lacasului de cult, asemanatoar stilului din secolul al XVII-lea. Biserica face parte din categoria lăcaşelor de mari proporţii din Ţara Românească, având dimensiunile de 38 x 18m. Aspectul impozant este dat de cele 4 turle mari (Paul de Alep) şi de pridvorul spaţios. În sec. XVIII biserica devine necropolă pentru marile familii boiereşti din Ţara românească. În 1790 “aproape jumătate din Mitropolie” a ars , aşa cum ne arată un document inedit – o cerere în limba franceză a mitropolitului Cosma către prinţul Coburg, comandatul trupelor de ocupaţie austriece din Ţara românească. Drept urmare intervin lucrări de reparaţii la sf. sec. XVIII. Cercetările arheologice din jurul biseriii au arătat existenţa unui strat de zgură din aceeaşi epocă.
Stare de conservare   bună / 01.01.1993
Riscuri naturale   Incendii: 2 / 01.01.1993
Regim de proprietate   Privat
Proprietar   BOR
Data ultimei modificări a fişei   21.09.2021
 
Descoperiri în cadrul sitului
Categorie/ Tip Epoca (Datare) Cultura/ Faza culturală Atestare documentară Descriere/ Observații Cod LMI
Biserică  Epoca medievală (1656 - 1658)    

 
B-II-m-A-18571.01 
mormânt  Epoca medievală dezvoltată/târzie, epoca modernă (sf. sec. XVII- sf. sec. XIX)     Mormintele de ctitori, metropoliţi şi înalţi boieri sunt pe toată perioada anilor 1656-1900.  
Turn clopotniţă  Epoca modernă (sec. XVIII)    

 
B-II-m-A-18571.02 
Paraclis  Epoca modernă (sec. XVII)    

Paraclisul reprezintă partea cea mai veche a reşedinţei. Ridicat o dată cu vechea stăreţie, ctitorită de Constantin Voda Şerban (1654-1658), transformată apoi în reşedinţă mitropolitană, paraclisul a fost consolidat pe vremea mitropolitului TEODOSIE (1666-1672 si 1679-1708), cu contribuţia domnitorului GHEORGHE DUCA (1673-1678), când se presupune că i s-a dat şi hramul Sfantul Mare Mucenic Gheorghe. Mai tarziu, in 1723, cum aminteşte pisania greceasca a versificatorului Dumitru Nottara, de pe peretele dinspre nord, i s-au făcut lucrări radicale de restaurare şi înfrumuseţare de către domnitorul Nicolae Mavrocordat (1719-1730) şi Mitropolitul Danil (1719-1731), înfăţişaţi în chip de ctitori pe peretele dinspre apus. între altele, paraclisul a fost zugrăvit, i s-a facut tâmpla de lemn sculptat în stil brancovenesc şi uşa din doua canate, fixata în rama cioplită în piatra. Atunci i s-a dat, ca al doilea hram, Sfantul Daniil. În anul 1880, în vremea mitropolitului primat Calinic Miclescu (1875-1886), pictorul G.I. Pompilian a spalat şi a completat zugrăveala căzută pe alocuri, iar peste cateva decenii, între 1960-1961, patriarhul Iustinian (1948-1977) a refăcut turla de pe naos, căzută în urma unui cutremur în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În spiritul înaintaşilor săi, între anii 1987-1989, patriarhul Teoctist a conservat şi restaurat tâmpla şi a consolidat exteriorul. Prin eleganţa proporţiilor, absida pentagonala şi turla sveltă, prin valoarea picturii bine conservate, frumuseţea compoziţiei decorative şi măiestria cu care este lucrată tâmpla de lemn ajurat şi poleit, paraclisul îşi merită atributul de unicat de arta şi arhitectură, adevărat giuvaer al Reţedinţei Patriarhale. La aceasta se adaugă şi faptul că paraclisul adăposteşte o parte din Moaştele Sfântului Ioan Gura de aur ferecate într-o ripidă de argint şi aşezate într-o racla cu geam, de stejar sculptat. Ele au fost dăruite Patriarhiei Romane de către Cardinalul Florenţei, Silvano Piovanelli, cu prilejul vizitei la Bucureşti în octombrie 1997.

Potrivit altor surse, paraclisul ar fi fost ridicat în sec. XVIII şi reprezenta cea mai importantă lucrare din cadrul complexului patriarhal. Din textul grecesc al lui Gheorgulis Nottaras de la 1723, reiese că autorul paraclisului ar fi fost domnul Nicolae Mavrocordat. Cronica lui Radu Popescu confirmă că în 1723 s-ar fi “isprăvit şi paraclisul de la Mitropolie“.


B-II-m-A-18571.03 
biserică  Epoca modernă (1804?-1837)    

Biserica nouă, realizată în prima treime a sec. XIX, se remarcă prin pridvor care este mai coborât decât restul bisericii şi cele două baze suprarpuse ale turlelor. Meşterii care au lucrat la acestă biserică sunt fraţii Iancovici, tată şi fiu Oţelea, Michael Scheindt. Interiorul a fost pictat de Nicolae Polcovnicu şi fraţii Creţulescu. Potrivit unei gravuri de la 1837, principala modificare a bisericii ar fi un registru superior la pridvor. După război se intervine asupra bisericii întrucât o bombă a unui atac aerian de la 1916, stăpunsese bolta priodvorului, dar intervenţiile sunt minore. Cele mai mari transformări suferite de biserică şi care denaturează originalul sunt cele asupra coronamentului, turlelor si învelitoarei.


 

Bibliografie
1. Lista Monumentelor Istorice, MO nr. 646 bis/16/07/2004, Ordinul ministrului culturii şi cultelor nr. 2.314/2004, vol. I, București, 2004, 508, 844-847 [Ordin MCC] (sursa fişei de sit)
2. Verescu, Oliver, Biserica catedrală a mitropoliei din Bucureşti, Raport de cercetare istorică şi de arhitectură, Revista Monumentelor Istorice Bucureşti, 1-2, 1993, 1-2,1994, 1993-1994, 26-42, http://revistamonumenteloristorice.ro/?articol=56765-biserica-catedrala-a-mitropoliei-din-bucuresti-istoric-si-arhitectura [Publicaţie] (sursa fişei de sit)
3. Panait, Panait I., Observaţii arheologice pe şantierele de construcţii din capitală. Sondajul arheologic din Dealul Patriarhiei, Cercetări arheologice în Bucureşti vol. I, 1962, 166 [Publicaţie] (sursa fişei de sit)
4. Ionescu, Grigore, Istoria arhitecturii româneşti până la 1900, București, 1937, 132 [Publicaţie] (sursa fişei de sit)
5. Fasciculă cuprinzând toate actele legate de "Situl medieval al Bisericii Catedrală cu hramul Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena a Mitropoliei din Bucureşti", Mapa nr. 23, Fascicula nr. 11, Imprimeria Centrala, 1914-1948, https://arhivacomisiuniimonumentelor.ro/0699-ansamblul-patriarhiei-dealul-mitropoliei-vol-i/ [Document de arhivă] (sursa fişei de sit)