Informaţii despre sit
Localizare   Afişează pe harta României *
Cod RAN   16338.02
Nume   Fortificaţia de refugiu de la Dâmbovicioara - Valea Urdii
Județ   Argeş
Unitate administrativă   Dâmbovicioara
Localitate   Dâmbovicioara
Punct   Valea Urdii
Reper   Situl se află pe vârful cu cota 1131 m aflat imediat la NE de cătunul Valea Urdii şi la sud de valea superioară a Muierii.
Utilizare teren   pădure
Categorie   fortificaţie
Tip   fortificaţie de refugiu
Observații   Deşi diferenţele de cotă nu sunt aparent impresionante (+47 m peste şoseaua naţională, +100 m peste drumul de la NV), situl este greu accesibil, datorită pantelor mari şi a pădurii dese.
Descoperitor   Eugen S. Teodor
Data descoperirii   23 aug. 2019
Suprafața sitului   1 ha
Stare de conservare   medie / 09.05.2021
Riscuri naturale   Alunecări de teren: 3 / 09.05.2021
Regim de proprietate   public
Data ultimei modificări a fişei   16.09.2021
 
Descoperiri în cadrul sitului
Categorie/ Tip Epoca (Datare) Cultura/ Faza culturală Atestare documentară Descriere/ Observații Cod LMI
Fortificaţie cu dublă palisadă  Preistorie    

Situl se află pe un vârf abrupt deasupra căii vechi de circulaţie prin pas. Peretele din acea direcţie (NV) este foarte abrupt, cu numeroase stânci verticale, fiind accesibil numai dinspre capetele alungite (SV şi NE, preferabil prima variantă). Fortificaţia este compusă din două inele, unul interior (54 x 47) şi unul exterior (lung de 127 m, pe lungimea reliefului). Palisada exterioară nu este trasată decât spre capetele accesibile (SV şi NE). Palisada interioară nu este completă, fiindcă spre NE nici nu era necesară, iar în zona de sud nu este vizibilă pe o lungime de 37 m, fiind probabil alunecată în vale. Palisada este foarte modestă, în general, creând practic doar o cărare îngustă pe care se poate circula. Intervenţia cea mai masivă s-a făcut la „poarta” de la SV, adică în direcţia cu accesul cel mai facil, unde a fost săpat un perete de piatră înalt de peste 2 m. Există foarte puţine locuri cât de cât plate, pe care s-ar putea încropi un adăpost (câţiva metri pătraţi pe vârf, şi alţi metri pe o terasă imediat la vest), iar apa, fireşte, lipseşte. Datorită altitudinii şi dificultăţii de acces, este mai degrabă o fortificaţie „strategică”, decât una „de refugiu” (existenţa unei populaţii care să se refugieze, în zonă, este discutabilă). Poziţia dominantă asupra vechiului drum (aflat la cca 80 m spre NV, dar şi 80 de m mai jos ) explică rostul ei, respectiv controlul traficului de persoane sau mărfuri.


 
 
Cercetare
  Tip An Observații Instituția Nume Prenume
1. cercetare de suprafață 2019 Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", BucureștiTEODOR Eugen

Bibliografie
1. Teodor, Eugen S., 2021 [Fişă de sit] (sursa fişei de sit)
 
Fotografii sit

>