Situl se află pe un vârf abrupt deasupra căii vechi de circulaţie prin pas. Peretele din acea direcţie (NV) este foarte abrupt, cu numeroase stânci verticale, fiind accesibil numai dinspre capetele alungite (SV şi NE, preferabil prima variantă). Fortificaţia este compusă din două inele, unul interior (54 x 47) şi unul exterior (lung de 127 m, pe lungimea reliefului). Palisada exterioară nu este trasată decât spre capetele accesibile (SV şi NE). Palisada interioară nu este completă, fiindcă spre NE nici nu era necesară, iar în zona de sud nu este vizibilă pe o lungime de 37 m, fiind probabil alunecată în vale. Palisada este foarte modestă, în general, creând practic doar o cărare îngustă pe care se poate circula. Intervenţia cea mai masivă s-a făcut la „poarta” de la SV, adică în direcţia cu accesul cel mai facil, unde a fost săpat un perete de piatră înalt de peste 2 m. Există foarte puţine locuri cât de cât plate, pe care s-ar putea încropi un adăpost (câţiva metri pătraţi pe vârf, şi alţi metri pe o terasă imediat la vest), iar apa, fireşte, lipseşte. Datorită altitudinii şi dificultăţii de acces, este mai degrabă o fortificaţie „strategică”, decât una „de refugiu” (existenţa unei populaţii care să se refugieze, în zonă, este discutabilă). Poziţia dominantă asupra vechiului drum (aflat la cca 80 m spre NV, dar şi 80 de m mai jos ) explică rostul ei, respectiv controlul traficului de persoane sau mărfuri.