Română   English Ministerul Culturii
Repertoriul Arheologic Naţional (RAN)
Informaţii despre SIT Localizează pe harta României
Cod RAN148435.01
NumeAşezarea mediavală de la Dumbrăveni - Sălişte
JudețSuceava
Unitate administrativăDumbrăveni
LocalitateDumbrăveni
PunctSălişte
Forma de reliefterasă
Utilizare terenagricultură
Categorielocuire
Tipaşezare
DescriereSitul se află (inclusiv toponimul Sălişte o demonstrează), în prima vatră a satului, din secolele XIV-XVII, el incluzând şi vechea biserică de lemn şi pe cea actuală, de zid.
Amplasamentul său era foarte favorabil locuirii, într-o microzonă cu puternice izvoare, canalizate ulterior de CAP (toponim vechi Şapte Fântâni), relativ adăpostit între dumbrăvi şi păduri seculare, suficient de aproape de cursul Siretului, o importantă arteră de comunicaţie de-a lungul timpului.
În cadrul cercetării s-au executat sondaje în patru grădini. Pentru primul sector (A) a fost ales terenul lui Vasile Oboroceanu, aflat la o depărtare de circa 150 m nord de biserică. Aici, în total, s-au executat patru secţiuni cu dimensiunile de 1,50 m lăţime şi 10 m lungime
Data descoperirii2016
Stare de conservaremedie / 31.03.2017
Riscuri antropiceAgricultură intensivă: 3 / 31.03.2017
Regim de proprietateprivat
Data ultimei modificări a fişei31.3.2017
 
Descoperiri în cadrul sitului:
Categorie/ Tip Epoca (Datare) Cultura/ Faza culturală Descriere/ Observații Cod LMI
aşezare  Epoca medieval dezvoltată (sec. XVIII)   Au fost interceptate resturile arheologice provenind de la patru locuinţe datând din secolul al XVIII-lea (poate şi jumătatea celui următor), caracterizate prin lentile masive de dărâmături, resturi de cărămizi, pământ ars, oase şi fragmente de vase, resturi de tencuială şi de mortar pe bază de var.  
aşezare  Epoca medievală (sec. XIV-XV)   Au fost cercetate urmele unei foste construcţii medievale, poate atelier, adâncită până la -1,50 m faţă de nivelul actual de călcare, cu loc de foc deschis, intens (pământ ars la caramiziu, zgurificat, pe o profunzime de 7-10 cm), complex de unde a rezultat o cantitate foarte mare de ceramică fragmentară, alături de oase de animale domestice. Întrucât cea mai veche ceramică se datează în veacul al XIV-lea, incluzând şi perioada legendarului "Descălecat" al Moldovei, construcţia se datează în acest veac. Ulterior, în secolul al XV-lea în groapa locuinţei s-au aruncat mari cantităţi de ceramică fragmentară şi resturi osteologice, toate ducând în cele din urmă la umplerea gropii de gunoi menajer. Ceramica este în curs de prelucrare în cadrul laboratorului zonal de restaurare al Muzeului Bucovinei.
Construcţia a avut un contur neregulat, relativ asemănător cifrei "8" şi o adâncime diferenţiată, între cele două părţi/compartimentări distincte, care au putut fi evidenţiate. Partea mai puţin adâncită fusese săpată până la o adâncime de -1,07 m, cealaltă având adâncimea, aşa cum s-a arătat mai sus, de 1,50 m. Deoarece nu s-au descoperit resturi de lut ars provenind de la lutuială de pereţi şi nici o catitate mare de cărbuni, presupunem că această construcţie a fost de tipul unei colibe, adâncită la ceva peste un metru în sol (la vremea respectivă), unde se putea practica şi un meşteşug. Cu toate că aici nu s-a locuit pe o perioadă îndelungată, urmele de foc deschis, fără îngrăditură din piatre, demonstrează prin profunzimea stratului de pământ ars, de 7-8 cm grosime, o durată şi o intensitate a focului destul de ridicată.
 
aşezare  La Tène (sec. II-I î. Hr.) Poieneşti - Lukaşevka S-a descoperit ceramică specifică culturii Poieneşti-Lucaşeuca (sec. II-I î. Chr.), inclusiv fragmente provenind de la o strecurătoare.

Din păcate, proprietarii nu ne-au permis o ultimă secţiune, iar parohul bisericii din vecinătate nu s-a grăbit să aprobe o altă secţiune, de control, în curtea bisericii, plasată pe un teren mai înalt, şi mai aproape de fostul izvor principal.
 
aşezare  Epoca bronzului   În sectoarele A şi B s-au găsit şi câteva fragmente ceramice din epoca bronzului.