Această fortificaţie este suprapusă de una de epocă romano-bizantină şi una din epoca medievală.

Fortificaţia are o formă triunghiulară, urmărind configuraţia terenului, cu dimensiunile de 98 x 108 m. De la fundaţie şi până la cca 0,5 - 0,7 m este construită din bolovani de râu peste care se suprapun rânduri de cărămizi. Grosimea zidului era de cca 1,5 - 1,65 de metri. Mişu Davidescu presupunea că înălţimea nu ar fi putut depăşi 5 m. Zidul este susţinut din loc în loc de contraforturi. Prezenta turnuri de colţ semicirculare. Incinta bizantină era mult mai întinsă decât cea medievalăl, traseul incintei din secolele IV - VI continuând aproximativ 70 - 80 de metri spre est faţă de zidul estic al incintei medievale. Sistemul defensiv format din valuri şi şanţuri, inclusiv un val foarte înalt ridicat în jurul unui turn cu foarte multă zidărei din piatră şi cărămidă, aparţine perioadei bizantine.

Fortificaţia medievală era mai mică decât cea romano-bizantină, pe care o suprapune doar parţial. Forma acesteai era de poligon neregulat, cu un zid de incintă gros de 2,5 - 2,8 m, construit din piatră legată cu mortar. Pe latura de est existau trei turnuri de apărare, rectangulare, unul la jumătatea incintei, iar celelalte două la colţul de sud, respectiv la nord. Din aceste colţuri, pe traseul fostei incinte bizantine, a fost amenajată o structură alcătuită din stâlpi de lemn cu diametrul de 0,3 - 0,4 m, dispuşi vertical în gropi săpate la o adâncime de 0,5 m, acoperită cu pământ sub forma unui val înalt de câţiva metri care închidea o curte exterioară incintei de piatră. Tehnica de construcţie indică ca moment al construirii finalul secolului al XIII-lea sau începutul secolului al XIV-lea.