A fost descoperit un fragment ceramic, pe nivelul superior a lui C017. Fragmentul apare pe partea superioară a grindului, care a erodat puternic şi a păstrat la suprafaţă nivelul neoliticului timpuriu.

Aşezarea nu a fost identificată în teren (posibil să fi fost distrusă de lucrările de extindere a gării din Miercurea) dar situl nostru se află la 1,10 Km NV de Staţia CFR Miercurea.

Complexele aparţinând de cultura Gáva sunt datate pe baza ceramicii lustruite cu negru, a vaselor rinichi şi a decorului canelat.

Sfârşitul culturii Gáva în centrul şi sud - vestul Transilvaniei nu se explică prin pătrunderea violentă a grupului scitic, aşa cum s-a susţinut multă vreme, ci printr-un fenomen de aculturaţie, datorat contactului cu orizontul Basarabi. Aşa se poate explica apariţia unor materiale Basarabi (canelură fină, în registre orizontale sub buza unor vase invazate, sau incizii dispuse în registre geometrice - triunghiuri haşurate) în complexele C030 şi C031 într-o preponderenţă de material de factură mai veche.

Materialul arheologic de perioadă medievală este cel mai bine reprezentat cantitativ.
El a fost găsit în poziţie primară, în complexe închise. Constă mai ales în ceramică, urmată de un număr relativ redus de oase de animale. Ceramica este atât lucrată la roată cât şi cu mâna, arsă fie oxidant incomplet, fie reducător.
Mari probleme ridică apariţia în complexele cercetate a fragmentelor destul de numeroase de căldări de lut. Aceste artefacte au făcut obiectul a numeroase cronologii dezvoltate pe criterii tipologice, dar şi prin descoperirea lor în complexe închise şi în conexiune cu materiale ce oferă datări destul de sigure (piese de podoabă sau armament, cum este cazul la Dăbâca). Astfel majoritatea specialiştilor datează aceste piese în secolele X-XI, şi cu rare excepţii datarea este coborâtă în secolul IX.