Română   English Ministerul Culturii
Repertoriul Arheologic Naţional (RAN)
Informaţii despre SIT Localizează pe harta României *
Cod RAN85252.08
Cod LMI (Lista Monumentelor Istorice) Lista Monumentelor Istorice din 2010HR-I-s-B-12688
NumeNecropola tumulară de la Ocland - Dealul Pietros (Kövesbérc)
JudețHarghita
Unitate administrativăOcland
LocalitateOcland
PunctDealul Pietros (Kövesbérc) (Kövesbérc)
ReperSitul arheologic Ocland-Necropola tumulară (Petreni-Kövesbérc) este situată în partea sudică a judeţului Harghita, la aproximativ 1 km vest şi NV de localitatea Ocland şi 3 km sud-est de satul Sânpaul, pe creasta muntoasă ce desparte în direcţia NE-SV văile râurilor Homorodul Mare şi Homorodul Mic. Actualmente creasta muntoasă pe care se găseşte necropola tumulară este pustie pe vârf şi în partea sa estică, fiind folosită ca păşune, iar în partea vestică este acoperită de păduri foioase (stejar, fag, acer). Înălţimea asigură o vizibilitate bună asupra văilor Homoroadelor şi a munţilor ce le înconjoară (Harghita şi Perşani). Drumul judeţean asfaltat, ce leagă localităţile Ocland şi Sânpaul traversează creasta la cca. 500 m Nord de punctul cercetat. De aici urcă un drum de ţară, acesta fiind cea mai uşoară cale de acces spre situl arheologic.
Categoriedescoperire funerară
Tiptumul
DescriereNecropola de la Ocland (Petreni-Kövesbérc) este cunoscută în literatura de specialitate arheologică începând din ultimul deceniu al secolului al XIX-lea. În anii 1894-1895, cu ocazia a două campanii, Endre Solymossy, profesor al Liceului Reformat din Odorheiu Secuiesc a cercetat un număr de aproximativ 18 tumuli.
Săpăturile arheologice, iniţiate de subprefectul comitatului Odorhei, János Ugron, au constat din secţionarea unor tumuli, cu şanţuri lungi şi înguste, direcţionate
aproximativ est-vest. Rezultatele cercetărilor au fost publicate într-un raport succint, apărut în 1895, acesta fiind singura sursă de documentare în legătură cu istoricul acestor cercetări.
Din raportul prezentat de Solymossy, reiese, că majoritatea tumulilor cercetaţi prin săpătură au avut mantaua ridicată din pământ şi pietre, unul fiind înconjurat cu un cerc de pietre. Majoritatea tumulilor cercetaţi conţinea, la baza lor, la adâncimea de 110-150 cm, pământ amestecat cu fragmente de oase şi dinţi, unul având ca inventar un vas întregibil, cu gura în fomă de pâlnie. În trei
tumuli au fost descoperite şi morminte de înhumaţie (dintre care unul aşezat întro
cutie de piatră), cu scheletele culcate pe spate şi picioarele ridicate, cu faţa
orientată spre est, fără inventar funerar. Ritul funerar a fost prezentat doar în mod superficial. Raportul mai conţine o descriere sumară a întregii necropole (numărând în total 38 de movile), însoţită de un plan destul de precis, realizat la scara aproximativă de 1:30.000 (trebuie menţionat, că pe plan figurează numai 37 de movile). Pe baza acestui raport publicat, situl de la Ocland a
intrat în literatura de specialitate arheologică ca o necropolă datată în neolitic sau în epoca bronzului.
Cu ocazia cercetărilor efectuate în 2008 de către Muzeul Naţional Secuiesc, Sf. Gheorghe şi Muzeul "Haáz Rezső" Odorheiu Secuiesc în urma construirii de către firma SC. Intracom Construct SA, în 2006, a unei staţii fixe pentru telefonie mobilă sistem GSM au fost stabilite foarte exact dimensiunile, conţinutul şi datarea necropolei tumulare. Au fost astfel cercetaţi şi identificaţi 38 de tumuli.
Teritoriul necropolei se întinde pe platoul lung şi îngust al crestei (lungimea aprox. 2,5 km, lăţimea de 200-250 m, altitudinea medie de 610 m), pe o suprafaţă de cca. 50 ha, aparţinând, din punct de vedere administrativ mai multor sate din împrejurime (Ocland, Satu Nou, Petreni şi Sînpaul). Drumul de
ţară, ce străbate situl în direcţia NE-SV, reprezintă graniţa dintre comunele
Mărţiniş şi Ocland. Datorită acestei divizări administrative şi a diverselor toponime folosite de localnici, necropola figurează în unele lucrări de specialitate, în mod separat, la mai multe localităţi.
Primii tumuli ale necropolei (T.5-8) se situează la aproximativ 300 m SV
de şoseaua asfaltată ce traversează creasta muntoasă între Ocland şi Sânpaul, la o altitudine de 605-607 m, în dreapta drumului de ţară. De aici, în direcţia SV, necropola se întinde pe o distanţă de aproximativ 2,5 km, de-a lungul crestei, până la înălţimea de 660 m (T.35-38), pe ambele laturi ale drumului de ţară. Movilele sunt dispuse în cel puţin 5 grupe majore, a câte 2-3, 4-5, 5-10 tumuli. Dimensiunile lor variază între 10 şi 30 m la diametru şi 0,5-2 m la înălţime. Cele mai mici au un diametru de 10-12 m şi înălţimea de 0,5-1 m, cele mijlocii (acestea fiind cele mai numeroase) diametrul de 14-20 m, înălţimea
de 1-1,5 m iar cele mai mari diametrul de 20-30 m şi înălţimea de 2 m. Movilele au forma rotundă, uşor ovală în unele cazuri. La T.31, aflat în partea sudică a necropolei, se observă conturul unui şanţ înconjurător, cu lăţimea medie de 30-40 cm.
ObservațiiPrin compararea planului lui Endre Solymossy, din 1895, cu observaţiile din 2008 de pe teren, s-a constatat, că doi dintre tumulii trecuţi pe harta din 1895, au dispărut dealungul timpului: unul probabil s-a aplatizat în totalitate (T.39), iar cel de al doilea (T.40) a fost distrus cu ocazia construirii antenei Cosmote. Comparativ cu harta lui Solymossy sau mai descoperit încă doi tumuli. Se
poate constata aşadar, că necropola conţinea în total aproximativ 40 de tumuli .
Stare de conservareprecară / 20.11.2008
Riscuri antropiceAfectare parţială: 4 / 20.11.2008; Agricultură intensivă: 4 / 20.11.2008
Data ultimei modificări a fişei29.10.2020
 
Descoperiri în cadrul sitului:
Categorie/ Tip Epoca (Datare) Cultura/ Faza culturală Descriere/ Observații Cod LMI
Tumul  Epoca bronzului timpuriu neprecizată Tumulul a fost afectat în partea sa nordică de lucrările de amplasare a antenei GSM.
Are o dimensiune medie, cu diametrul de aproximativ 10 m, puternic aplatizat mai având doar o înălţime de 0,70-0,80 m.
Cercetarea lui a dezvăluit structura simplă pe care o are: sub humusul actual, având grosimea de
12 cm, s-a descoperit un strat gros de aproximativ 20-25 cm, alcătuit din pământ brun cu conţinut de pietriş mărunt, de culoare galbenă sau albă, reprezentând mantaua. Aceasta a fost construită direct pe suprafaţa nivelată a solului virgin, alcătuit din nisip galben, argilos cu pietriş. Nu
s-a observat urma nici unei structuri de piatră sau altei amenajări mai speciale.
La fundul şanţului săpat de Solymossy, în adâncimea de -0,85 m, s-au descoperit rămăşiţele (necolectate de el) mormântului, constând din fragmentele unui craniu uman respectiv câteva fragmente ceramice, aflate în urma deranjării mormântului, în poziţie secundară.

A fost secţionat de Endre Solymossy, la sfîrşitul secolului al XIX-lea, cu un şanţ direcţionat est-vest, cu lăţimea de 0,80-0,85 m.
 
Tumul  Epoca bronzului timpuriu   Tumulul, de dimensiuni mari (diametrul mediu de 20 m şi înălţimea de 1,5 m), ce părea intact potrivit datelor prospecţiunii.
Sub humusul actual, de culoare brună/brun-deschisă, cu grosimea de 10-15 cm, s-a observat, în mantaua tumulului următoarea stratigrafie:
Niv. 1: compus din pământ brun-deschis cu pete galbene, argiloase, cu grosimea maximă de 30 cm; a fost observat doar pe latura nord-vestică a tumulului (nefiind prezentă în centru şi pe latura sud-vestică) şi reprezintă probabil un strat erodat din mantaua movilei, încă în vechime. Stratul conţinea în mod răzleţ, pietre mai mari, provenind din amenajarea de pietre din partea centrală a
tumulului.
Niv. 2: compus din pământ negru, înfoiat, conţinând pietre mai mari respectiv aglomerări de pietriş mărunt pe unele locuri, reprezentând partea superioară din mantaua movilei. Stratul avea grosimea maximă de 60-65 cm în 10 partea centrală a movilei, subţiindu-se, în mod treptat, spre exterior.
Niv. 3: era compus din pământ negru foarte consistent şi tare respectiv pietre mari, aşezate unul lângă altul, combinate cu pietriş des, mărunt. Stratul, cu grosimea medie de 20-25 cm reprezenta o amenajare de bază a movilei, ridicată direct pe solul virgin, compus din argilă brun-deschisă şi galbenă, cu pietre mai mari respectiv pietriş mărunt, calcaros.
Niv. 4: pământ negru, înfoiat, cu grosimea de 25-30 cm, reprezentând umplutura gropii mormântului

Construirea tumulului a fost început înaintea ceremonialului de înmormântare, prin amenajarea, nivelarea teritoriului. Pe unele părţi ale suprafeţelor cercetate s-au observat şi unele alveolări ale solului virgin, cauzate probabil de îndepărtarea pietrelor mai mari, folosite la construcţia movilei. După
nivelare, terenul a fost acoperit cu un strat pământ şi pietre (niv. 3) în care, ulterior, a fost adâncită groapa mormântului. După înmormântare, s-a ridicat mantaua propriu zisă a movilei, (niv. 2) formată din pământ negru şi multe pietre respectiv pietriş. Diametrul original al movilei, semnalat de extinderea nivelului 2, era probabil de aproximativ 14-15 m, ce s-a mărit ulterior, datorită eroziunii la
diametrul actual de 20-22 m.
 
  epoca bronzului timpuriu   Groapa mormântului avea forma patrulateră, cu colţurile rotunjite şi pereţii aproape verticali, îngustându-se spre fund, cu dimensiuni de 160x70 cm, orientată aproximativ nord-sud.

Defunctul a fost aşezat pe spate, cu capul orientat spre sud şi cu
picioarele ridicate, ce au căzut ulterior spre dreapta. Pe capul defunctului a fost
aşezat cu ocazia înhumării o piatră mare, de formă aproape cubică.
 

Bibliografie
1. DMASI, Proiectul Listei Monumentelor Istorice, 1991 [Proiect LMI] (sursa fişei de sit)
2. Lista Monumentelor Istorice, MO nr. 646 bis/16/07/2004, Ordinul ministrului culturii şi cultelor nr. 2.314/2004, vol. II, București, 2004, p. 1318, poz. 129 [Ordin MCC] (sursa fişei de sit)
3. Kavruc, Valerii, Repertoriul arheologic al judeţului Harghita, 166-167 [Publicaţie]
4. Sofalvi, Andras; Sztáncsuj, Sándor József; Méder, László Lóránt, Raport de cercetare arheologică preventivăOcland - Necropola tumulară / Petreni - Kövesbérc (com. Ocland, jud. Harghita), 2008 [raport]