Informaţii despre sit
Localizare   Afişează pe harta României *
Cod RAN   13178.03
Cod LMI (Lista Monumentelor Istorice) Lista Monumentelor Istorice din 2010   AG-II-a-B-13449
Nume   Ansamblul bisericii Sf. Gheorghe a Schitului Trivalea din Piteşti
Județ   Argeş
Unitate administrativă   Municipiul Piteşti
Localitate   Piteşti
Adresa   Str. Trivalea, nr. 71
Reper   Biserica se află în extremitatea vestică a oraşului Piteşti, în apropierea Restaurantului Grota Rece, pe strada Trivale.
Reper hidrografic - nume   Trivalea
Reper hidrografic - tip   pârâu
Utilizare teren   locuire
Categorie   structură de cult
Tip   edificiu religios
Observații   Zona de protecţie se constituie pe trama stradală, în partea de vest şi sud, iar pe curbele de nivel, în partea de nord şi parţial în partea de vest. În partea de vest, limita este reprezentată de str. Făget, iar în sud, pe limita posterioară a proprietăţilor de pe str. Frasinului.
Stare de conservare   foarte bună / 25.11.2020
Riscuri naturale   Cutremur: 4 / 16.07.2021; Inundaţii: 1 / 16.07.2021; Incendii: 4 / 16.07.2021; Insecte: 1 / 16.07.2021; Tornade: 1 / 16.07.2021; Exces de apă în sol: 1 / 16.07.2021; Exces de salinitate în sol: 1 / 16.07.2021; Exces de aciditate în sol: 1 / 16.07.2021
Riscuri antropice   Incendii provocate: 1 / 16.07.2021
Regim de proprietate   privat
Proprietar   Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului
Data ultimei modificări a fişei   16.07.2021
 
Componente în cadrul sitului
Categorie/ Tip Epoca (Datare) Cultura/ Faza culturală Atestare documentară Descriere/ Observații Cod LMI
Biserică  Epoca modernă (sec. XVII - XIX)    

Între anii 1672-1674; 1678-1688, mitropolitul Varlaam al Ungrovlahiei (1672-1679) a ridicat, după toate probabilităţile, pe locul altui lăcaş mai vechi, Schitul Trivalea cu hramul Sf. Troiţă, pe dealul Papuceşti la marginea Piteştilor. Iniţial, într-o primă etapă, biserica a fost ridicată din lemn, apoi din zid, după ce mitropolitul a fost mazilit şi după întoarcerea de la Sfântul Mormânt.
Conform pisaniei păstrate în pronaos, în partea din dreapta intrării, construcţia bisericii a început în domnia lui Şerban Cantacuzino, definitivându-se la 10 septembrie 1698.
La 15 noiembrie 1702 mitropolitul a închinat-o prin testament mănăstirii Cozia, unde avea să fie îngropat. Între anii 1719-1730, lăcaşul s-a aflat sub stăpânirea schitului Fedeleşciori şi a mănăstirii Cotmeana, care n-au manifestat nicio grijă faţă de ea. La 1730 a fost scoasă, pentru o scurtă perioadă, de Constantin Mavrocordat de sub orice ascultare. Va redeveni ulterior metohul Coziei, iar apoi embatic al schitului Buliga.
Dărâmată de cutremurele din 1802 şi 1827, mănăstirea a fost restaurată într-un mod brutal în timpul domniei lui Barbu Ştirbei şi a egumenului Ierotei, între anii 1854 – 1856, de către arhitectul german Schaltter, restauratorul de tristă amintire a mănăstirilor Tismana, Bistriţa şi Arnota. Atât restaurarea aceasta, cât şi cea din 1904, făcută de episcopul Argeşului Gherasim Timuş, au „avariat“ monumentul încât „se poate spune că nu a mai rămas nimic – sau poate chiar nimic – din construcţia iniţială“, motiv pentru care, biserica se afla la 1970 „în foarte proastă stare, cu igrasie, zidurile fisurate, bolţile de lemn care se desfac, panta acoperişului insuficientă“.

În anul 1682, la Schitul Trivalea din Piteşti, egumenul Ioan a terminat de copiat cartea lui Gavriil Protul, scrisă între anii 1517 şi 1521: „Viaţa şi traiul sinţiei sale părintelui nostru Nifon, patriarhul Ţarigradului…“, considerată cea mai veche şi cea mai completă versiune cunoscută până acum. Manuscrisul prezintă la sfârşit următoarea însemnare: „Să se ştie că această carte m-am ostenit eu…Ioan ieromonahul ot Bistriţa, de am scris când am fost egumen la schitul părintelui Varlaam mitropolitul, care schit să cheamă Trivaleaa, de lângă Piteşti…noiembrie 4 …leat 7191 (1682)…“.

AG-II-m-B-13449.01 
chilie  Epoca medievală (sec. XVII-XIX)        
turn  Epoca medievală (sec. XVII-XIX)     turn cu scară de acces  
Parc  Epoca modernă (sec. XVII - XIX)       AG-II-m-B-13449.04 
Chilii  Epoca modernă (sec. XIX)    

Chiliile se află pe latura vestică a incintei.

AG-II-m-B-13449.02 
Turn  Epoca modernă (sec. XVII - XIX)    

Turnul clopotniţei se află pe latura estică a incintei.

AG-II-m-B-13449.03 
 
Cercetare
  Tip An Observații Instituția Nume Prenume
1. periegheză 2020

Muzeul Județean Argeș PĂDURARU Marius
DUMITRESCU Ion

Bibliografie
1. Lista Monumentelor Istorice, MO nr. 646 bis/16/07/2004, Ordinul ministrului culturii şi cultelor nr. 2.314/2004, vol. I, București, 2004, p. 105-106, poz. 161-165 [Ordin MCC] (sursa fişei de sit)
2. Andreescu, Mihail M., Istoricul mănăstirii Trivale de la fundare până la 1800. Domeniul funciar şi fondul de documente, Bucureşti, 2001 [Publicaţie]
3. Bălan, Constantin, Inscripții medievale și din epoca modernă a României. Județul istoric Argeș (sec. XIV-1848), Editura Academiei Române, București, 1994, 384-386 [Publicaţie]
4. Crețeanu, Radu, Date privind monumentele vechi din Piteşti şi punerea lor în valoare în cadrul acţiunii de sistematizare a oraşului, Buletinul Monumentelor Istorice, 3, 1970, 64-70 [Publicaţie]
5. Păduraru, Marius, 2020 [Fişă de sit] (sursa fişei de sit)
 
Fotografii sit

Scroll