Informaţii despre sit
Localizare   Afişează pe harta României *
Cod RAN   13178.07
Cod LMI (Lista Monumentelor Istorice) Lista Monumentelor Istorice din 2010   AG-II-a-A-13418
Nume   Biserica "Buna Vestire" din Piteşti (Greci)
Județ   Argeş
Unitate administrativă   Municipiul Piteşti
Localitate   Piteşti
Adresa   Str. Justiţiei Nr. 5
Reper   Biserica se află pe terasa înaltă a râului Argeş, în zona centrală a oraşului Piteşti.
Reper hidrografic - nume   Argeş
Reper hidrografic - tip   râu
Categorie   structură de cult
Tip   edificiu religios
Observații   Lăcaşul mai are alte două hramuri secundare, Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena şi Sfântul Mina.
Regim de proprietate   privat
Proprietar   Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului
Data ultimei modificări a fişei   16.07.2021
 
Componente în cadrul sitului
Categorie/ Tip Epoca (Datare) Cultura/ Faza culturală Atestare documentară Descriere/ Observații Cod LMI
Biserică  Epoca medievală (1564)    

Biserica este ctitoria logofătului Ivan Norocea din Răzvad, de la anul 1564, fiind deci, cel mai vechi monument istoric de acest fel care se păstrează în Piteşti, într-o formă ce-i drept, modificată. Deşi nu i se păstrează pisania, data zidirii – 1564 – este cunoscută din însemnările de la 1746 ale mitropolitului Neofit. Numită înainte Greci, deoarece deservea cu precădere locuitorii de pe „uliţa grecilor”, actualul bulevard I. C. Brătianu, era cunoscută (astăzi din ce în ce mai puţin) şi sub denumirea de „Biserica lui Norocea“, evident după numele ctitorului. Lăcaşul mai are alte două hramuri secundare, Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena şi Sfântul Mina.
S-ar părea că vornicul Ivan Norocea, a înălţat-o pe locul alteia, mai vechi, ridicată sub domnia lui Mihnea cel Rău (1508-1509). Ctitoriei sale i-a dăruit, conform pomelnicului din 1872, moşiile Şuica, Băiculeşti şi Izvorani.
Iniţial, Biserica Greci a fost construită cu o singură turlă, cea a Pantocratorului, adăugându-i-se în 1712 turla-clopotniţă, de către logofătul Hrizea, feciorul lui Alexe, logofătul din Piteşti şi de către soţia sa, Ilinca.
Clădirea a suferit importante refaceri şi adăugiri între anii 1860-1863, când a fost refăcută de protopopul C. Brădeanu, dar mai ales în etapa 1910 – 1914. Între 1868 – 1870 s-a pictat din nou, în ulei, de pictorul Iosif Materna din Piteşti. În 1914 este iarăşi pictată, de această dată, de către Gheorghe Belizarie din Domneşti. În această perioadă i-au fost distruse sau vândute toate pietrele de mormânt, inclusiv pisania.
Biserica este de plan triconc, cu două turle, compusă din altar, naos, pronaos şi pridvor ultimele două adăugate formei iniţiale, de sc. XVI a edificiului. Are două turle, una pe naos şi alta pe pronaos.
În anul 1949 s-au înlocuit toate ferestrele bisericii, cu tocuri cu tot, pe aceleaşi dimensiuni. Pictura a fost restaurată în 1956 şi 1983 de pictorul Vasile Ivănescu. În 1984, pictorul Dan Mohanu a restaurat pictura murală din Diaconicon găsindu-se pe boltă şi pe portativul de desubt fresca originală din 1564, iar pe portativul de mai jos, altă frescă suprapusă peste cea originală, presupusă a fi din secolul al XVIII-lea.

Sondajul făcut în 1967 pe latura de miazăzi a părţii vechi a bisericii, a scos la iveală, aşa cum arăta Radu Creţeanu într-un articol din 1970, în care pleda pentru păstrarea monumentelor medievale şi moderne ale oraşului ameninţate de demolare în scopul desăvârşirii planului de urbanizare sistematizată, conform concepţiilor regimului comunist, „un parament caracteristic pentru bisericile din veacul al XVI-lea, alcătuit din benzi de câte trei rânduri de cărămizi aparente, cu grupuri de câte două cărămizi verticale“. De asemenea, în urma cercetărilor întreprinse între 1975-1978 de Eugenia Greceanu, s-a constatat că atât naosul, cât şi altarul, datează din secolul al XVI-lea.

AG-II-m-A-13418.01 
chilie  epoca modernă (sec. XVIII)        
Chilii  Epoca modernă (1701)       AG-II-m-A-13418.02 
 
Cercetare
 
  Tip An Observații Instituția Nume Prenume
1. diagnoză 1975-1978

* GRECEANU Eugenia
2. sondaj 1967

     

Bibliografie
1. Lista Monumentelor Istorice, MO nr. 646 bis/16/07/2004, Ordinul ministrului culturii şi cultelor nr. 2.314/2004, vol. I, București, 2004, p. 100, poz. 116-117 [Ordin MCC] (sursa fişei de sit)
2. Bobancu, Tatiana, Album religios. Bisericile din orașul Pitești, cu un mic istoric, 1933, 14 [Publicaţie]
3. Chiriţescu, Gheorghe, Scurt istoric al bisericii „Buna Vestire“-Piteşti, Argessis. Studii şi Comunicări. Seria Istorie, VII, 1995, 287-288 [Publicaţie]
4. Creţeanu, Radu, Date privind monumentele vechi din Piteşti şi punerea lor în valoare în cadrul acţiunii de sistematizare a oraşului, Buletinul Monumentelor Istorice, 3, 1970, 68 [Publicaţie]
5. Greceanu, Eugenia, Ansamblul urban medieval Pitești, ediția a II-a, Paralela 45, 90-101 [Publicaţie]
6. Mohanu, Dan, Lucrări de conservare-restaurare la cel mai vechi ansamblu de pictură murală din orașul Pitești. Diaconiconul bisericii Buna Vestire, Revista Muzeelor și Monumentelor. Monumente istorice și de artă, XIX, 1, 1988, 88 [Publicaţie]
7. Tocilescu, Grigore, Raporturi asupra câtorva mănăstiri, schituri şi biserici din ţară, prezentate Ministerului Cultelor şi al Învățământului public, extras din „Analele Academiei Române“, s. II, t. VIII, secţiunea II, „Memorii şi notiţe“, Analele Academiei Române, II, Bucureşti, 1887, 4 [Publicaţie]
8. Păduraru, Marius, 2020 [Fişă de sit]
 
 
Scroll