Informaţii despre sit
Localizare   Afişează pe harta României *
Cod RAN   13178.05
Cod LMI (Lista Monumentelor Istorice) Lista Monumentelor Istorice din 2010   AG-II-a-A-13421
Nume   Biserica Sfânta Treime - Beştelei din Piteşti
Județ   Argeş
Unitate administrativă   Municipiul Piteşti
Localitate   Piteşti
Adresa   Str. Primăverii 7
Reper   Biserica se află pe terasa înaltă a râului Argeş, în zona centrală a oraşului Piteşti
Reper hidrografic - nume   Argeş
Reper hidrografic - tip   râu
Categorie   structură de cult
Tip   edificiu religios
Regim de proprietate   privat
Proprietar   Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului
Data ultimei modificări a fişei   16.07.2021
 
Componente în cadrul sitului
Categorie/ Tip Epoca (Datare) Cultura/ Faza culturală Atestare documentară Descriere/ Observații Cod LMI
casă  epoca modernă (cca. 1800)        
Biserică  Epoca medievală târzie (1679-1684; 1732)    

Biserica a fost edificată între anii 1679-1684 ca mănăstire, de către Ianache vistierul din Piteşti, pe locul alteia mai vechi, din lemn, care fusese închinată în anul 1626 mănăstirii Mihai-Vodă din Bucureşti de către domnitorul Alexandru Coconul şi care l-a avut, probabil, ca meşter zidar, pe Stoica, autorul ansamblului medieval de la Goleşti. Potrivit arhitectului N. Ghica Budeşti, biserica se încadrează în cea de-a 20-a grupă, aceea a bisericilor cu abside laterale, plan triconc şi clopotniţă pe pronaos. De dimensiuni medii, în forma iniţială ea avea 17,20 m lungime şi 9,30 m lăţime maximă, în dreptul absidelor.
Lăcaşul, căruia îi lipseşte pisania originară, s-a construit şi cu materialele (cărămidă şi două covoare) luate de Ianache dintre cele destinate ctitoriei mitropolitului Varlaam – schitul Trivalea –, pe vremea exilului acestuia (1678-1684), ceea ce a condus, la întoarcerea arhiereului în ţară, la declanşarea unui îndelungat proces, în urma căruia, vistierul a fost condamnat la plata bunurilor însuşite. La 23 aprilie 1691, domnitorul Constantin Brâncoveanu dăruia mitropolitului Varlaam trei moşii ale vistiernicului Ianache, care la acea dată, la fel ca şi nepotul său, paharnicul Gavrilă, cel ce continuase lucrările la Biserica Sfînta Treime, nu mai era în viaţă.
În anul 1732 monumentul a fost restaurat de către familia Beştelei, dată de la care va prelua numele noilor ctitori, care îl pictează în frescă de bună calitate şi îi dăruiesc moşia Albota, dar şi câte o delniţă la Vlăşcuţa şi Brătieni. Alte lucrări au fost iniţiate în 1862 de către egumenul mănăstirii Mihai-Vodă, arhimandritul Policarp, dându-i-se actualul plan. Biserica a fost pictată din nou în 1864, de astă dată în ulei. În anul 1971 s-a refăcut pictura de către pictorul Ion „Rostioreanul” din Bucureşti. Totuşi, atât structura cât şi două elemente decorative (ancadramentele ferestrelor şi pictura din 1732 păstrată în unele zone ale naosului) au rămas intacte. Se remarcă scene precum „Deisis”, „Cina cea de Taină”, „Iisus la arhiereul Ana”, „Răstignirea şi punerea în momânt”.

Monumentul a fost restaurat între 1974-1980.

AG-II-m-A-13421.01 
incintă  Epoca medievală târzie (1654)        
Zid de incintă  Epoca medievală târzie       AG-II-m-A-13421.03 
Biserică  Epoca medieval dezvoltată    

Investigaţiile arheologice realizate în 1975 de către Gheorghe Cantacuzino şi Teodor Mavrodin au scos la iveală vestigiile unei biserici mai vechi, executată din cărămidă legată cu mortar, de plan dreptunghiular, aşezată oblic faţă de lăcaşul actual, a cărei distrugere a fost cauzată, foarte probabil, de un incendiu, întrucât atât în interior cât şi în exterior s-a descoperit un strat de câţiva centimetri de cărbune, distrugerea edificiului survenind după o existenţă se pare, nu prea îndelungată.

 
 
Cercetare
  Tip An Observații Instituția Nume Prenume
1. cercetare sistematică 1975

* CANTACUZINO Gheorghe
* MAVRODIN Teodor

Bibliografie
1. Lista Monumentelor Istorice, MO nr. 646 bis/16/07/2004, Ordinul ministrului culturii şi cultelor nr. 2.314/2004, vol. I, București, 2004, p. 100, poz. 122-124 [Ordin MCC] (sursa fişei de sit)
2. Păduraru, Marius, 2020 [Fişă de sit]
3. Bălan, Constantin, Inscripții medievale și din epoca modernă a României. Județul istoric Argeș (sec. XIV-1848), Editura Academiei Române, București, 1994, 378-379 [Publicaţie]
4. Creţeanu, Radu, Date privind monumentele vechi din Piteşti şi punerea lor în valoare în cadrul acţiunii de sistematizare a oraşului, Buletinul Monumentelor Istorice, 3, 1970, 68-69
5. Greceanu, Eugenia, Ansamblul urban medieval Pitești, ediția a II-a, Paralela 45, Pitești, 90-101 [Publicaţie]
6. Mavrodin, Teodor, Episcopia Argeșului (1793‒1949), Pitești, 2005, 311-312 [Publicaţie]
7. Voinaroschi, Radu, Ce se ştie despre Biserica Sf. Treime-Beştelei din Piteşti, Revista muzeelor şi monumentelor. Seria monumente istorice şi de artă, XLV, 2, 1976, 67 [Publicaţie]
 
Fotografii sit

Scroll