Informaţii despre sit
Localizare   Afişează pe harta României *
Cod RAN   13178.10
Cod LMI (Lista Monumentelor Istorice) Lista Monumentelor Istorice din 2010   AG-II-m-A-13408
Nume   Biserica Sfinţii Voievozi din Piteşti a fostului schit Meculeşti
Județ   Argeş
Unitate administrativă   Municipiul Piteşti
Localitate   Piteşti
Adresa   Str. Dobrogeanu Gherea Constantin Nr. 91
Reper   Situl se află pe terasa înaltă a râului Argeş, în zona nord-estică a oraşului Piteşti, pe malul drept al pârâului Bascov, foarte aproape de confluenţa acestuia cu râul Argeş.
Forma de relief   câmpie
Utilizare teren   locuire
Categorie   structură de cult
Tip   edificiu religios
Observații   Zona de protecţie se constituie pe albia minoră a pârâului Bascov, pe câmpul de la vest de biserică, la circa 100 m faţă de aceasta, până la fosta calea ferată industrială, pe aleea de acces pe drumul dintre str. Dobrogeanu-Gherea şi Aleea Cimitirului, pe limita estică a cimitirului vechi, apoi pe aleea din cimitirul extins şi limta estică a acestuia.
Suprafața sitului   aproximativ 200 m2
Stare de conservare   bună / 25.11.2020
Riscuri naturale   Cutremur: 4 / 25.11.2020; Inundaţii: 1 / 25.11.2020; Incendii: 4 / 25.11.2020; Insecte: 1 / 25.11.2020; Tornade: 1 / 25.11.2020; Exces de apă în sol: 1 / 25.11.2020; Exces de salinitate în sol: 1 / 25.11.2020; Exces de aciditate în sol: 1 / 25.11.2020
Riscuri antropice   Incendii provocate: 1 / 25.11.2020
Regim de proprietate   privat
Proprietar   Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului
Data ultimei modificări a fişei   16.07.2021
 
Componente în cadrul sitului
Categorie/ Tip Epoca (Datare) Cultura/ Faza culturală Atestare documentară Descriere/ Observații Cod LMI
Biserică  Epoca medieval târzie (1751-1752)    

Biserica a fost edificată pe la 1751-1752 de familia boierilor Lerescu, în satul Miculeşti, numit ulterior Meculeşti, localitate componentă a comunei Găvana în secolul XIX, înglobat la oraşul Piteşti în sec. XX. Înzestrată cu clopot de ctitorii iniţiali, obiect ce poartă anul 1756, lăcaşul a fost reparat şi pictat în 1845 prin grija a două femei din aceeaşi familie, slugeresa Elenca şi Maria Pleşoianu, boierii Lerescu înrudindu-se în 1819 cu această familie. Cele două cripte datate una cca. 1756-1765, alta în 1756 aprilie 4 au fost verificate arheologic în anul 1976 de arheologii Dinu V. Rosetti şi Spiridon Cristocea. Nu s-a găsit niciun schelet în conexiune anatomică ci numai oase provenite de la înmormântările succesive, fără inventar funerar. Atunci pietrele de mormânt se găseau în pronaos, fixate pe locurile lor, unde le văzuse şi Constantin Bălan. Ulterior, ele s-au fixat pe pereţii de la nord şi sud ale pronaosului. În anul 1845 protoiereul plasei Piteşti a înregistrat-o în activitate, în 1866 semăna cu „un acaret de tot părăsit”; s-au efectuat reparaţii în anii 1895, 1904, 1946, 1962-1972.
De plan triconc, biserica este compartimentată în pridvor adăugat, pronaos de formă pătrată, naos cu abside laterale şi altar.
Altarul, de plan semicilindric, atât în interior cât şi în exterior este prevăzut cu spaţii amenajate în nişe. Altarul se separă de naos printr-un iconostas de lemn a cărui compoziţie compactă este formată din cinci registre de casetoane pătrate, în care sunt dispuse icoanele prăznicare, reprezentări de apostoli, prooroci şi sfinţi. în partea superioară, «Crucea Răstignirii» este încadrată de molenii.
Naosul este acoperit cu o calotă ce maschează tamburul şi calota turlei iniţiale, care a fost dărâmată, probabil, în cursul seismului din anul 1838. Naosul amplifică spaţiul interior al bisericii prin absidele laterale aplatizate şi cu „traveele secundare ale planului sârbesc din vechime", precum remarca arh. Ghika-Budeşti. Naosul se desparte de pronaos prin trei arcade în acoladă unite cu tiranţi de lemn şi susţinute pe coloane cu căpiţele masive, cvasicubice, accesul fiind posibil pe sub arcada centrală.
Pronaosul prezintă o boltire în calotă sprijinită pe pandantivi şi arcade, pereţii masivi fiind penetraţi de ferestre foarte înguste spre exterior şi evazate, către interior. O scară de acces spre clopotniţă a fost practicată în peretele nordic.

 
Pisanie        Pisanie în partea superioară a ancadramentului de piatră de la uşa de intrare în biserică; literă de 3 -4,5 cm, în relief, într-un câmp de 73/84 cm.  
Pisanie        Pisanie în pronaos, pe peretele de la vest, deasupra uşii de intrare, într-un câmp de 26,5 / 112 cm; literă de 3-4,5 cm, cu roşu pe fond cenuşiu verzui.  
Piatră de mormânt        Piatră de mormânt de 173/74 cm, în pronaos, în partea din stânga; literă de 2-5 cm, în relief, ântr-un câmp de 143/145, încadrat de motive vegetale.  
Piatră de mormânt        Piatră de mormânt de 177/77 cm, în pronaos, în partea din dreapta; literă de 2- 5 cm, în relief, în parte deteriorată, într-un câmp de 147/50,5 cm, încadrat de motive vegetale.  
Clopot        Clopot de 32 de cm înălţime şi 35 cm în diametru, suspendat în turla clopotniţă.

Literă de 0,6-2 cm, săpată în câmpul superior al piesei: „† Acestu clopot este făcut de Pârvul, Marica, Şărban, Păuna, Dumitru, Maria, ‹la› hramu Voivozilor Mihail ‹şi› Gavriil; 1756”.
 
 
Cercetare
  Tip An Observații Instituția Nume Prenume
1. cercetare preventivă 1976

* ROSETTI V. Dinu
* CRISTOCEA Spiridon

Bibliografie
1. Lista Monumentelor Istorice, MO nr. 646 bis/16/07/2004, Ordinul ministrului culturii şi cultelor nr. 2.314/2004, vol. I, București, 2004, p. 99, poz. 103 [Ordin MCC] (sursa fişei de sit)
2. Bălan, Constantin, Inscripții medievale și din epoca modernă a României. Județul istoric Argeș (sec. XIV-1848), Editura Academiei Române, București, 1994, 381-384 [Publicaţie]
3. Cristocea, Spiridon, Boieri argeșeni. Căsătorii, prigoniri, despărțiri, Istros, Brăila, 2019, 107-112 [Publicaţie]
4. Greceanu, Eugenia, Ansamblul urban medieval Pitești, ediția a II-a, Paralela 45, Pitești, 90-101 [Publicaţie]
5. Mavrodin, Teodor, Episcopia Argeșului (1793‒1949), Europroduct, Pitești, 2005, 329-330 [Publicaţie]
6. Păduraru, Marius, 2020 [Fişă de sit] (sursa fişei de sit)
 
Fotografii sit

Scroll