Română   English Ministerul Culturii
Repertoriul Arheologic Naţional (RAN)
Informaţii despre SIT Localizează pe harta României *
Cod RAN7829.03
NumeSitul roman de la Şibot - În Obrej (Autostrada Orăştie-Sibiu, lot 1, Sit 5, km. 9+650-10+150)
JudețAlba
Unitate administrativăŞibot
LocalitateŞibot
PunctÎn Obrej (Autostrada Orăştie-Sibiu, lot 1, Sit 5, km. 9+650-10+150)
ReperPunctul "În Obrej" este amplasat între comuna Şibot şi satul Balomiru de Câmp, la cca. 1,5 km est de localitatea Şibot, 0,5 km est de malul râului Cugir şi la 3 km sud de râul Mureş. Zona în care se află situl este mărginită la sud de dealul cunoscut sub numele de "Ţelinile Şibotului", deal care se găseşte între râul Cugir şi pârâul Sărăţii şi care dispune de un platou vast, folosit încă şi în zilele noastre ca zonă de decolare pentru aeronave de capacitate mică.
Categorielocuire
Tipsit arheologic
Data descoperirii2011
Suprafața sitului 28 ha
Stare de conservareprecară / 14.10.2013
Riscuri naturaleExces de apă în sol: 3 / 14.10.2013
Riscuri antropiceAfectare parţială: 3 / 14.10.2013; Agricultură intensivă: 3 / 14.10.2013
Data ultimei modificări a fişei14.10.2013
 
Descoperiri în cadrul sitului:
Categorie/ Tip Epoca (Datare) Cultura/ Faza culturală Descriere/ Observații Cod LMI
aşezare deschisă  Epoca romană   Cercetările arheologice de teren au pus în evidenţă limitele de est, sud şi vest ale unei aşezări rurale de tip vicus. Limita de nord se află în afara traseului A1. Aşezarea era străbătută de la E la V de un drum (orientat NNE-SSV), al cărui traseu trecea, cel mai probabil, prin partea de nord a necropolei, având, în cea mai mare parte, acelaşi traseu cu cel al DN7. Din acest drum porneau cel puţin două străzi (orientate NNV-SSE), la care erau adosate unele dintre locuinţe. De asemenea, unele dinte acestea aveau accesul direct dinspre drum. Au fost identificate şi cercetate un număr de 17 clădiri cu dimensiuni şi planimetrie individuală, surprinse parţial sau în întregime. Toate clădirile sunt orientate NNV-SSE, au forme rectangulare sau dreptunghiulare şi sunt compartimentate în mai multe încăperi. Cele mai multe dintre zidurile clădirilor (surprinse la nivelul fundaţiilor sau până la primele două-trei asize ale elevaţiei) sunt construite din pietre de râu, şisturi/calcare locale şi material tegular (fragmentar) legate, în egală măsură, cu pământ sau mortar. S-a constatat folosirea cu predilecţie a mortarului la corpurile cu funcţionalitate domestică, lutul fiind folosit fie la zidurile care delimitează curţile ansamblurilor, fie la zidurile care formează anexele gospodăreşti. Ca tehnică constructivă este de menţionat faptul că, la majoritatea zidurilor, prima asiză a fundaţiei constă dintr-un strat (cca. 0,15-0,20 m) de prundiş (pietricele şi nisip), iar la construirea colţurilor, la cele mai multe dintre clădiri, sunt folosite tegule (0,42 x 0,29 x 0,05 m), rar şisturi prelucrate, legate cu mortar sau lut. Dat fiind starea de conservare a sitului în general, nivelurile de funcţionare ale clădirilor au fost surprinse în foarte puţine situaţii. Acestea constau fie din lut bătătorit (care în urma incendierii a căpătat o culoare roşie), fie din pavaje din cărămidă. În ambele cazuri, substructura era formată din straturi de pietre, pietriş şi lut bătătorit. Cele mai multe dintre încăperi erau prevăzute cu o instalaţie de încălzire, de forme şi mărimi variate. Clădirile erau acoperite cu tegulae şi imbrices, descoperite în număr mare în interiorul şi exteriorul clădirilor. Judecând după grosimea zidurilor11 şi a materialelor descoperite, se poate afirma faptul că unele dintre clădirii puteau avea pereţii din materiale perisabile (bârne din lemn, lut etc.), iar altele din materiale mai durabile (material litic şi/sau tegular). Cel mai adesea, curţile erau "pavate" cu pietriş sau pietre de mici dimensiuni, putând fi, de asemenea, compartimentate sau având elemente specifice unor anexe gospodăreşti de tip "aplecătoare".
Observaţiile in situ (de ordin stratigrafic, planimetric şi materialele arheologice) indică două/trei faze de utilizare a fiecărei zone în parte. Astfel, unele dintre clădiri cunosc una sau două faze de refacere, cu mici modificări ale planimetriei iniţiale, iar în alte zone se constată o succesiune, în sensul că folosirea materialului perisabil este abandonat şi înlocuit de ziduri construite din material mai trainic (material litic, tegular etc.), păstrându-se uneori planimetria anterioară, însă de fiecare dată este respectat spaţiul destinat unui ansamblu de locuit.
Se remarcă una dintre clădiri (aflată la limita de vest a aşezării) care era prevăzută cu instalaţie de încălzit de tip hipocaust. Clădirea, de formă dreptunghiulară (26 × 15 m) era compartimentată în cinci spaţii aproximativ de formă pătrată, două dreptunghiulare, unul rotund şi unul în formă de semicerc. Zidurile, masive, sunt construite din blocuri de calcar, şisturi şi pietre de râu legate cu mortar. Trei dintre spaţiile de formă pătrată, încăperea rotundă şi cea în formă de semicerc erau prevăzute cu instalaţie de încălzire, iar unul dintre spaţii (de la sud) este un praefurnium. Acest fapt, precum şi detaliile constructive a două dintre spaţiile neîncălzite (folosirea mortarului hidrofug, prezenţa unui canal de scurgerea apelor menajere etc.) constituie indicii pentru atribuirea unui caracter termal acestei clădiri, cel puţin în primele două momente ocupaţionale ale zonei. Observaţiile in situ indică două momente de funcţionare a clădirii cu instalaţie de încălzire şi un al treilea în care planimetria şi funcţionalitatea se schimbă radical. Din această ultimă etapă, unele ziduri anterioare continuă să fie folosite, apar şi altele noi, dar cele mai multe, mai ales traseele spre sud, sunt puternic deteriorate.
Au mai fost cercetate 15 cuptoare de ars material ceramic, unele dezafectate (fiind surprins doar fundul acestora) sau prăbuşite în timpul arderii şi abandonate. Situaţiile surprinse in situ ne fac să credem că o parte dintre cuptoare au funcţionat în primele momente ale aşezării, ulterior spaţiul, nivelat, fiind refolosit în alte scopuri domestice. Deşi au fost identificate mai multe tegule cu ştampile (atât în aşezare, cât şi în necropolă), nu au fost identificate cuptoare de ars material tegular.
 
necropoă de incineraţie  Epoca romană (sec. II-III)   Au fost cercetate 228 de complexe cu caracter funerar, dintre care 213 morminte de incineraţie, 200 dintre acestea fiind morminte de incineraţie cu ardere pe loc, pentru 13 nu s-a putut stabilii varianta de ritual, datorită stării precare de conservare. De asemenea, au fost identificate mai multe elemente de arhitectură funerară şi o incintă funerară. Inventarul mormintelor este constituit, preponderent, din material ceramic, obiecte din metal, obiecte din sticlă şi varia (os, silex). Analiza preliminară a complexelor relevă faptul că dintre cele 213 mormintelor de incineraţie cercetate, 167 sunt morminte cu gropi rectangulare, trapezoidale sau albiate în secţiune şi 46 sunt morminte de incineraţie prevăzute cu treaptă. Din cele 46 de complexe, 28 sunt construite sub forma unei camere rectangulare de cărămidă; 18 sunt gropi cu treaptă. Orientarea gropilor mormintelor nu prezintă diferenţe majore, constatându-se, cu mici excepţii, o predilecţie pentru axa NE-SV (aproximativ 95% dintre cazuri). Amenajările exterioare ale complexelor sunt relativ puţine la număr: trei morminte au amenajare de tipul "ring", de formă circulară, o amenajare rectangulară de mici dimensiuni pentru unul dintre complexe, 11 morminte amenajate în interiorul unei incinte funerare şi şapte morminte amenajate în interiorul unui tumul. Numărul redus de amenajări exterioare surprins este, probabil, datorat stării precare de conservare a întregii necropole.  
 
Cercetare:
  Tip cercetare An cercetare Număr campanie Observații Colectiv Instituţii
1. cercetare preventivă 2012
Nume Prenume Rol
BÂLTÂC Adela responsabil științific
DAMIAN Paul membru colectiv
NEAGU Cătălina membru colectiv
NICOLAE Corina membru colectiv
MUȘAT Alina membru colectiv
DOLEA Alexandra membru colectiv
BOCAN Ionuț membru colectiv
PARASCHIV-GRIGORE Ioana membru colectiv
PARASCHIV-GRIGORE Eugen membru colectiv
VOICU Bogdan membru colectiv
APOSTOL Virgil membru colectiv
RAȚIU Alexandru membru colectiv
VASILE Mihai membru colectiv
ENE Irina membru colectiv
DUMITRAȘCU Emil membru colectiv
STREINU Marius membru colectiv
SAMSON Andra membru colectiv
ENE Daniel membru colectiv
DUCA Mihai membru colectiv
ENE Edmond membru colectiv
DOBROTĂ Sebastian membru colectiv
MUNTEANU Florentin membru colectiv
STOICA Nicolae membru colectiv
BĂEȘTEAN Gică membru colectiv
Instituţia Rol
MCDR Deva 1
MNIR 23

Bibliografie
1. Bâltâc, Adela, Cronica cercatărilor aheologice din România, campania 2012, Institutul Național al Patrimoniului, București, 2013, http://cronica.cimec.ro/detaliu.asp?k=5060&d=Sibot-Alba-In-Obrej-Autostrada-Orastie-Sibiu-lot-1-Sit-5-km-9+650%9610+150-2012 [Publicaţie]