Română   English Ministerul Culturii
Repertoriul Arheologic Naţional (RAN)
Informaţii despre SIT Localizează pe harta României *
Cod RAN105231.05
Cod LMI (Lista Monumentelor Istorice) Lista Monumentelor Istorice din 2010CL-II-m-B-14718
NumeBiserica cu hramul Schimbarea la Faţă de la Sohatu
JudețCălăraşi
Unitate administrativăSohatu
LocalitateSohatu
ReperÎn centrul satului Sohatu
Categorieconstrucţie cult
Tipbiserică
Suprafața sitului 200 mp
Regim de proprietateprivat
ProprietarParohia Sohatu
Data ultimei modificări a fişei5.2.2015
 
Descoperiri în cadrul sitului:
Categorie/ Tip Epoca (Datare) Cultura/ Faza culturală Descriere/ Observații Cod LMI
Biserică  Epoca modernă (sec. XIX)   Biserica este în formă de navă, cu ziduri de cărămidă de 80 cm. grosime. Are o lungime interioară de 23 m., o lăţime variind de la 5.50m. (pridvorul), la 6,70m (pronaosul) 7,80m., (naosul), 6,10m., (altarul) şi o înălţime de 4,50m., (pridvorul) 6,70m, (pronaosul), 7,80 m, (naosul), 5,90 m, (altarul).Are două intrări, una fiind prin altar (diaconicon). Pavajul interior este din gresie porţelanată italiană, iar în exterior începând de la poartă, este înconjurată de un pavaj din dale de beton. Biserica a fost învelită în anul 1995, cu tablă galvanizată. Clopotniţa actuală a fost construită în anul 1978 cu ajutorul enoriaşilor.

Potrivit tradiţiei locale, biserica actuală s-ar fi ridicat pe temeliile unei biserici mai vechi, din lemn în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Nu există în arhiva bisericii documente care să ateste data sigură a construirii vechii biserici, de asemenea nu se ştie sigur nici cine au fost primii preoţi slujitori aici. Din spusele bătrânilor se ştie că, cel dintâi preot carea slujit în această parohie, ar fi fost preotul Fătu care a păstorit aici în perioada anilor 1821-1833, când, rămânând văduv s-a călugărit la Mânăstirea Cernica.
În anul 1843, sub conducerea preotului paroh Dobre, se zideşte din cărămidă şi de proporţii apreciabile actualul locaş în împrejurări pe care le consemnează pisania ei scrisă în limba greacă: "Biserica a fost construită cu sprijinul ieromonahului Calinic, egumenul Mânăstirii Plătăreşti, din dispoziţia Patriarhului Chiril al Ierusalimului şi cu ajutorul bănesc din partea Patriarhiei Ierusalimului". Acest sprijin se explică prin aceea că în acea vreme mânăstirea Plătăreşti cu toate bunurile ei era închinată Patriarhiei Sfântului Mormânt al Ierisalimului, iar Calinic de care se vorbeşte nu este altul decât Viitorul Sfânt Calinic de la Cernica, pe atunci egumen al Mânăstirii Plătăreşti. Nu s-au păstrat nici numele meşterilor zidari care au construit-o şi nici al zugravilor care au împodobit-o cu veşmânt duhovnicesc în vederea târnosirii.
Ctitorii acestei biserici au fost: Chiril, Patriarhul Ierusalimului, Calinic egumenul Plătăreştilor, Miron şi Justin patriarhi ai României şi Dobre preotul. Figurile lor se află pictate deasupra uşii de la întrarea în pronaosul bisericii.
Dacă documentele nu ne-au păstrat numele celui care a pictat-o întâia oară şi nici tehnica în care pictura iniţială a fost executată, avem în schimb notate datele diferitelor ei spălări şi restaurări, efectuate în urma diferitelor reparaţii, fie de acoperiş, fie de zidărie, ca în 1901 sau în anii 1908-1909, dar adevărata ei pictură unitară şi coerentă sub care se prezintă astăzi şi care se pare că datează din anul 1923 a fost realizată în tehnica ulei de către cunoscutul pictor Nicolae Coloniţiu din Bucureşti. În urma reparaţiilor făcute de cutremurul din 1977 a mai fost curăţată şi spălată în anul 1982 de către pictorul Voicu Pascu.
După 21 de ani, pictura a fost restaurată de către pictorul Bonea Marian.
 

Bibliografie
1. Șerbănescu, Done, 2007 [Fişă de sit]