Română   English Ministerul Culturii
Repertoriul Arheologic Naţional (RAN)
Informaţii despre SIT Localizează pe harta României *
Cod RAN161473.02
Cod LMI (Lista Monumentelor Istorice) Lista Monumentelor Istorice din 2010TL-I-s-A-05952
NumeSitul arheologic de la Turcoaia (Troesmis). Cetatea de Vest - Igliţa
JudețTulcea
Unitate administrativăTurcoaia
LocalitateTurcoaia
PunctIgliţa
ReperSitul se află în extravilan, în colţul de nord - vest al Dobrogei, la cca. 2,5 km N de limita nordică a satului Turcoaia, pe malul drept al braţului Măcin, la 15 km sud de oraşul Măcin - Arrubium şi la 4 km nord de comuna Turcoaia, lăngă balta şi fostul cătun Igliţa, la un vad important pentru trecerea Dunării.
Categorielocuire
Tipaşezare
DescriereCetatea Troesmis, amplasată în nord-vestul Dobrogei, avea un rol strategic pe frontiera dunăreană a Imperiului roman. Situl este localizat într-o regiune în care, în secolul al XIX-lea exista un cătun pe nume Igliţa, nume sub care localitatea antică a şi intrat în literatura de specialitate. Ruinele cetăţii sunt în prezent răspândite pe o arie destul de întinsă între balta Igliţa, dealul "Piatra Râioasă" şi comuna Turcoaia. Între aceste vestigii se individualizează două fortăreţe construite pe două înălţimi deasupra Dunării, între care există o distanţă de numai 400 m şi care sunt separate de o vale. În literatura de specialitate de astăzi sunt cunoscute sub numele convenţional de Cetatea de Est şi Cetatea de Vest după ce, la început, erau prezentate ca Cetatea de Sud şi Cetatea de Nord. Acestea au fost identificate cu Troesmis încă din anul 1861, datorită inscripţiilor apărute aici: numărul lor foarte mare a stârnit un interes deosebit care, de multe ori, s-a transformat într-o acţiune sistematică de demantelare a zidurilor de incintă.
Cele mai semnificative date din istoria sitului de la Troesmis sunt furnizate de izvoarele scrise, începând cu menţiunea pentru anul 15 p. Chr. la Ovidius (Pont. IV, 9, 78-79) şi până la cea mai târzie, din sec. al X-lea, la Constantin VII Porphirogenetos (de Them. 2,47,17). Izvoarele scrise, mai ales inscripţiile, atestă în secolul al II-lea lagărul legiunii V Macedonica, canabae-le aferente precum şi o altă aşezare civilă. După dislocarea legiunii, la Troesmis este atestat un municipium. Unităţile militare menţionate de Notitia Dignitatum (Or. 39, 23 şi 29) cel mai probabil s-au succedat şi au fost în garnizoană în Cetatea de Est. Până în prezent nu este clarificată localizarea în teren a nucleelor de aşezare de epocă romană.
ObservațiiIstoricul cercetărilor arheologice de la Troesmis: Primele "cercetări arheologice" s-au făcut de către misiuni ştiinţifice străine într-o perioadă în care Dobrogea se afla încă sub stăpânirea Imperiului Otoman.
1860: Inginerul francez Désiré More a obţinut de la guvernul otoman, prin mijlocirea lui Rachid Paşa, guvernatorul Tulcei, concesiunea unui teren necesar pentru construirea unei ferme model. Acest teren era situat într-un loc pustiu, numit Igliţa şi cuprindea şi zona arheologică de la Troesmis. Désiré More a obţinut şi permisiunea să sape ruinele şi să deschidă o carieră pentru exploatarea granitului. Lucrările au afectat, în primul rând, zidurile Castrului de Est.
1860 - 1861, a fost curăţat turnul nordic, fiind descoperite "20 de petre cu inscripţii latine bine conservate", care au stărnit interesul specialiştilor din Europa şi au dus la organizarea mai multor expediţii. (Gh. Mănucu-Adameşteanu 2010, 437).
În anul 1864, comisarul francez Engelhard, de la Comisia Europeană a Dunării care îşi avea sediul la Galaţi, a descoperit 20 de inscripţii, care au intrat rapid în circuitul ştiinţific, fiind publicate în mai multe reviste de specialitate din Franţa, Italia dar şi din România.
1865, la iniţiativa împăratului Napoleon al III-lea, o misiune franceză condusă de către Gustave Boissière şi Ambroise Baudry, au efectuat cercetări care au început cu lagărul de Sud, actuala Cetate de Est, pe baza cărora se întocmeşte un plan foarte schematic care a rămas multă vreme singurul pentru Cetatea de Est.
1867 - Ernest Desjardins a iniţiat a treia campanie "arheologică", în Cetatea de Est, care s-a soldat cu alte 27 de inscripţii. Raportul său consemna sumar existenţa şanţurilor şi a valurilor externe şi marea întindere de ruine în jurul celor două cetăţi.
După obţinerea independenţei Dobrogei în anul 1878 şi realipirea la România, Grigore Tocilescu face mai multe deplasări la Troesmis urmărind, cu precădere, mărirea fondului de inscripţii. Rezultatele cercetărilor efectuate sau coordonate de către acesta sunt cunoscute prin intermediul a trei schiţe întocmite de către Pamfil Polonic.
De-a lungul secolului următor Troesmis a devenit renumit pentru descoperirile de inscripţii şi alte monumente din piatră. Majoritatea acestor epigrafe au fost scoase din zidurile celor două fortificaţii unde fuseseră refolosite ca material de construcţie. Inscripţiile sunt deosebit de valoroase prin informaţia pe care o transmit referitor la locuirea, administrarea şi populaţia din aşezările de la Troesmis în perioada secolelor II-III p.Chr.
În anul 1939, Emil Coliu, începe o nouă campanie arheologică, dar moartea neaşteptată a acestuia întrerupe desfăşurarea proiectului. În acel an s-au făcut cercetări la ambele cetăţi, accentul fiind pus, din nou, pe dezvelirea incintelor şi recuperarea inscripţiilor.

În anii '70 ai secolului trecut amenajarea unui canal de irigaţii şi a unei ferme de suine în arealul aşezărilor antice a prilejuit şi o serie de săpături de salvare, chiar dacă de mică întindere şi de durată scurtă. Rapoartele de contextele reperate, nu au putut, tocmai datorită caracterului lor, clarifica nicio chestiune privind amplasarea şi extinderea locuirii antice.
Observaţii deosebit de preţioase din aceeaşi perioadă, publicate ceva timp mai târziu, se datorează Ioanei Bogdan-Cătăniciu.
1873 - Theodor Momsen publică Corpus Inscriptionum Latinarum, unde, în volumul III, partea a doua, nr. 6162 - 6217, au fost incluse toate cele 55 de inscripţii descoperite şi cunoscute până atunci.
1976 - Turnul rectangular de pe latura nordică a Cetăţii de Vest a fost dezvelit de piatra de parament.
În această direcţie s-a dovedit fructuoasă întreprinderea lui Al. S. Ştefan care a valorificat fotografii aeriene alb-negru din anii '50-'60. Stereorestituţia propusă de el, pe care sunt marcate cele două fortificaţii precum şi cele trei şanţuri de apărare cu valurile aferente pe platoul dintre acestea, constituie şi astăzi o bază de studiu. Cartarea numeroaselor tronsoane de drum şi tumuli este, pe de altă parte, mai puţin convingătoare.
1977 - s-a trecut la materializarea unui proiect de irigare a unor mari suprafeţe din zonă. Varianta iniţială care prevedea excavarea unui şanţ de alimentare cu apă, lat de 20 metri, care urma să traverseze aşezarea extra muros de la Cetatea de Est, de la sud la nord, a fost înlocuită cu o conductă metalică suspendată, cu diametrul de 2 m. Aceasta se sprijinea pe 73 de stâlpi.
În cursul acestor cercetări s-a constatat că aşezarea civilă a fost marcată, în cursul secolului al VI-lea, de un puternic incendiu, după care, pană la începutul secolului al VII-lea, locuirea capătă un caracter sporadic.
La începutul secolului al XX-lea Troesmis revenea în atenţia publicului după ce în comerţul de antichităţi londonez fuseseră scoase la licitaţie două table din bronz aproape întregi care purtau inscripţionate capitole din legea municipiului roman. W. Eck a fost cel care a studiat această descoperire epigrafică. Pe cele două table, pe care se păstrează părţi din capitolele al XI-lea respectiv al XXVII-lea - al XXVIII-lea, se fac precizări privind alegerea solilor oraşului şi condiţiile pe care candidaţii la alegeri trebuiau să le îndeplinească, este menţionat numele complet şi oficial al oraşului (municipum Marcum Aurelium Antoninum et Lucium Aurelium Commodum Augustum Troesmensium) care asigură datarea acordării statutului de municipium aşezării urbane de la Troesmis în anii 177-180 p. Chr., în timpul domniei comune împăraţilor Marcus Aurelius şi Commodus.
Data ultimei modificări a fişei6.10.2020
 
Descoperiri în cadrul sitului:
Categorie/ Tip Epoca (Datare) Cultura/ Faza culturală Descriere/ Observații Cod LMI
  Epoca medievală timpurie (secolele VIII-XIII)   Cetatea a fost ridicată pe un promontoriu impunător, la 36 m deasupra nivelului mării şi se vede de la o mare depărtare pe Dunăre. Forma trapezoidală, cu laturile de 150 de m (cea de sud şi de nord), respectiv de 100 m (latura de est) şi 80 m lungime (latura de vest), a fost impusă de configuraţia terenului. Forma rectangulară a celor patru turnuri o distinge de fortificaţia de Est unde au frontul rotunjit. Cetatea era apărată şi de malurile înalte ale Dunării, o vale adâncă şi, la est, de un şanţ adânc 20 m şi lat de 50 m. Sistemul de apărare era completat de două valuri cu şanţurile spre est, care începeau dintr-o râpă de lângă Dunăre aflată la 50 m vest de Cetatea de Est şi traversau platoul dintre cele două cetăţi.
Această fortificaţie a stat mai puţin în atenţia cercetătorilor din secolul trecut, astfel că se păstrează mult mai bine. Intervenţiile s-au limitat la câteva "răscoliri" ale lui More, în timp ce Tocilescu a dezvelit colţul de NV. Eforturile lui Emil Coliu, din anul 1939, se pare că s-au concentrat asupra acestei cetăţi, fiind vizate unele porţiuni din zidul de incintă, de pe laturile de est şi nord.
Ultimele descoperiri monetare din epoca romano-bizantină sunt de la împăratul Mauriciu Tiberiu, emisiuni din 588/589 şi 591/592, încetarea locuirii fiind pusă pe seama raidului slavilor din anul 593.
Cu excepţia unor fragmente ceramice atribuite secolelor IX - X, descoperite în cursul unor cercetări de suprafaţă efectuate de Gh. Ştefan şi Maria Comşa, despre care presupunem că provin de la Cetatea de Vest, nu avem nici o altă mărturie referitoare la existenţa unei locuiri la Troesmis, înainte de domnia împăratului Ioan Tzimiskes. Având în vedere cunoştiinţele acumulate în ultimele decenii - cele mai vechi monede bizantine descoperite aici sunt folles anonimi din clasa A2 - A3, puşi în circulaţie în timpul domniei împăraţiilor Vasile II - Constantin VIII (976 - 1028) - se consider[ că datările de mai sus sunt prea timpurii şi, mai degrabă, aceste fragmente ceramice pot aparţine unei aşezări care şi-a început existenţa la sfărşitul secolului al X - lea sau la începutul celui următor.
După cum se cunoaşte, pe baza cercetărilor de suprafaţă şi a descoperirilor întâmplătoare, s-a presupus că Cetatea de Vest a fost reparată şi a început să fie folosită în timpul domniei lui Ioan Tzimiskes (969 - 976).
Formularea acestei ipoteze a avut în vedere, în primul rănd, analogiile cu alte centre dobrogene de pe linia Dunării şi, mai puţin materialul ceramic care nu suportă încadrări cronologice prea strânse. Cercetările perieghetice au permis recoltarea unui material arheologic, reprezentat în exclusivitate de fragmente ceramice din cele mai diverse categorii (vase borcan, castroane, căldări de lut, amfore cu toartele supraînălţate şi piriforme, ceramică smălţuită - vase închise acoperite cu smalţ verde-măsliniu şi vase deschise decorate cu smalţ policrom şi motive incizate, care sugerează o locuire din secolele X - XIII.
TL-I-m-A-05952.01 
 
Cercetare:
  Tip cercetare An cercetare Număr campanie Observații Colectiv Instituţii
1. supraveghere arheologică 2020
Nume Prenume Rol
MIHAIL Florian 1
Instituţia Rol
Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea 1
2. supraveghere arheologică 2019
Nume Prenume Rol
MIHAIL Florian 1
Instituţia Rol
Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea 1
3. autorizație pentru folosirea detectorului de metal 2015
Nume Prenume Rol
MOCANU Marian 1
Instituţia Rol
Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea 1
4. cercetări geo-fizice 2004
Nume Prenume Rol
SCURTU Florin 1
Instituţia Rol
GEI-PROSECO Bucureşti 1
5. Cerere de cercetare sistematică respinsă oficial 2002
Nume Prenume Rol
OPRIȘ Ioan C. 1
SIMION Gabvrilă 1
FLORESCU Radu 1
FLORESCU Stan 1
IONESCU Călin 1
Instituţia Rol
Institutul de Cercetări Eco-Muzeale "Gavrilă Simion", Tulcea 1

Bibliografie
1. Lista monumentelor istorice 2004, MO nr. 646 bis/16/07/2004, Ordinul ministrului culturii şi cultelor nr. 2.314/2004, vol. III, 2008, 2284, poz. 438-442 [Ordin MCC]
2. DMASI, Proiectul Listei Monumentelor Istorice, 1991 [Baza LMI] (sursa fişei de sit)
3. Alexandrescu, Cristina-Georgeta; Gugl, Christian, Troesmis și romanii la Dunărea de Jos. Proiectul Troesmis 2010-2013, Peuce - Studii și cercetări de istorie și arheologie, XII, Tulcea, 2014, 289-306, http://revistapeuce.icemtl.ro/wp-content/uploads/Arhiva-Peuce-Serie-noua/11-Peuce-SN-XII-2014/09-Alexandrescu-Gugl-Peuce-SN-12-2014ca.pdf [Publicaţie] (sursa fişei de sit)
4. Mușețeanu, Crișan, Fragmente sculpturale de la Troesmis, Peuce, IX, Tulcea, 1984, 235-236; 631-632, http://revistapeuce.icemtl.ro/wp-content/uploads/Arhiva-Peuce-Serie-veche/09-Peuce-SV-IX-1984/13-Museteanu-a.pdf [Publicaţie]
5. Cîrjan, Romeo, The municipal law of Troesmis: preliminary remarks, Moesica et Christiana, Studies in honour of Professsor Alexandu Barnea, Brăila, 2016, 289-300 [Publicaţie]
6. Alexandrescu, Cristina - Georgeta, On the funerary altar of Valerius Firmus, veteran of legio V Macedonica în Troesmis (ISM V, 196), (ISM V, 196), Moesica et Christiana, Studies in honour of Professsor Alexandu Barnea, Brăila, 2016, 57-66 [Publicaţie]
7. Doruțu-Boilă, Emilia, Castra Legionis V Macedonicae und Municipium Troesmense, Dacia, 16, București, 1972, 133-144 [Publicaţie]
8. Bounegru, Octavian, Chiriac, C., Noi descoperiri arheologice și numismatice la Troesmis, Peuce, IV, 97-108, http://revistapeuce.icemtl.ro/wp-content/uploads/Arhiva-Peuce-Serie-veche/03-Peuce-SV-IV-1973-1975-Istorie/06-Chiriac-Bounegru.pdf [Publicaţie]
9. Gavrilă, Simion, Șantierul archeologic Troesmis, Peuce, VIII, 1980, 152-288, http://revistapeuce.icemtl.ro/wp-content/uploads/Arhiva-Peuce-Serie-veche/08-Peuce-SV-VIII-1980-Istorie/06-cu-1-Simion.pdf [Publicaţie]
10. Simion, Gavrilă, Săpăturile de salvare de la Troesmis 1977, Peuce, VIII, 1980, 153-158, http://revistapeuce.icemtl.ro/wp-content/uploads/Arhiva-Peuce-Serie-veche/08-Peuce-SV-VIII-1980-Istorie/06-cu-1-Simion.pdf [Publicaţie]
11. Baumann, Victor, Observațiile topo-stratigrafice asupra locuirii de la Troesmis (casetele 1-40), Peuce, VIII, 1980, 159-196, http://revistapeuce.icemtl.ro/wp-content/uploads/Arhiva-Peuce-Serie-veche/08-Peuce-SV-VIII-1980-Istorie/06-cu-2-Baumann.pdf [Publicaţie]
12. Aparaschivei, Dan, Municipiul Troesmis. Instituții și elite, Peuce, III-IV, 2006, 189-208, http://revistapeuce.icemtl.ro/wp-content/uploads/Arhiva-Peuce-Serie-noua/03-Peuce-SN-III-IV-2005-2006/10-Aparaschivei.pdf [Publicaţie]
13. Panaite, Adriana, A changing landskape: The organisation of the Roman Road Network in Moesia Inferior, Troesmis - A Changing Landscape. Romans and the Others in the Lower Danube Region in the First Century BC - Third Century AD., Proceedings of an International Colloquium Tulcea, 7th-10th of October 2015, Mega, Cluj-Napoca, 2016 [Publicaţie]
14. Mănucu-Adameşteanu, Gheorghe, Comuna Turcoaia, punct Iglița. Cetățile Troesmis Est și Troesmis Vest. Considerații privind locuirea medio-bizantină din secolele X-XIII, Pontica, 43, 2010, 435-469 [Publicaţie]
15. Gavrilă, Ionela Georgiana; Anghel, T.; Buimagă-Iarinca, Șt., The Influence of Fluvial Dynamics on Geoarchaeosites from the Danube Bank (The Măcin Branch). Case Study: Troesmis Fortress (Romania), Air and water components of the environment, 4, 2012, 329-336 [Publicaţie]
16. Alexandrescu, Cristina-Georgeta; Gugl, Christian, Troesmis: From the Legionary Fortress to the Byzantine Fortification, Limes XXII. Proceedings of the 22nd International Congress of Roman Frontier Studies, Ruse, Bulgaria, September 2012, Sofia, 2015, 251-257 [Publicaţie]
17. Alexandrescu, Cristina - Georgeta, Napoléon III et les fortifications romaines du Bas Danube - Le cas de Troesmis, Caiete ARA, 2013, 57-67 [Publicaţie]
18. Ștefan, Al. S., Troesmis, considerații topografice, BMI, 40/4, 1971, 43-52 [Publicaţie]
19. Waldner, A., Gugl, C., Der Oberflächensurvey in Troesmis (RO) 2012-2013: Keramikfunde und Verbreitungsbilder, Akten des 15. Österreichischen Archäologentages in Innsbruck, 27. Februar - 1. März 2014, Innsbruck, 2016, 433-444 [Publicaţie]
20. Alexandrescu, Cristina - Georgeta; Gugl, Christian, The Troesmis-Project 2011-2015 - Research Questions and Methodology, Troesmis - A Changing Landscape. Romans and the Others in the Lower Danube Region in the First Century BC - Third Century AD. Proceedings of an International Colloquium Tulcea, 7th-10th of October 2015, Mega, Cluj- Napoca, 2016, 9-21 [Publicaţie]
21. Grabber, Gerald; Kainrath, Barbara, Geophysical Research at Troesmis 2011-2015, Troesmis - A Changing Landscape. Romans and the Others in the Lower Danube Region in the First Century BC - Third Century AD. Proceedings of an International Colloquium Tulcea, 7th-10th of October 2015, Mega, Cluj-Napoca, 2016, 9-22 [Publicaţie]
22. Eck, Werner, Die Lex municipalis Troesmensium: Ihr rechtlicher und politisch-sozialer Kontext, Troesmis - A Changing Landscape. Romans and the Others in the Lower Danube Region in the First Century BC - Third Century AD. Proceedings of an International Colloquium Tulcea, 7th-10th of October 2015, Mega, Cluj- Napoca, 2016, 33-46 [Publicaţie]
23. Topoleanu, Florin, Oil Lamps from Troesmis, Troesmis - A Changing Landscape. Romans and the Others in the Lower Danube Region in the First Century BC - Third Century AD. Proceedings of an International Colloquium Tulcea, 7th-10th of October 2015, Mega, Cluj-Napoca, 2016, 63-116 [Publicaţie]
24. Spânu, Daniel, Barbaricum Beyond Troesmis in Roman Imperial Period: a Changing Cultural Mosaic, Troesmis - A Changing Landscape. Romans and the Others in the Lower Danube Region in the First Century BC - Third Century AD. Proceedings of an International Colloquium Tulcea, 7th-10th of October 2015, Cluj-Napoca, 2016, 117-128 [Publicaţie]