Municipium Septimium Apulense

La baza comunităţii urbane din acest punct au stat canabae-le castrului roman. Termenul latinesc se referă la aşezarea formată în apropierea unei fortificaţii romane din elementele civile legate de legiune, prin relaţii de natură economică, socială sau spirituală. O astfel de aşezare era indispensabilă pentru armată prin faptul că asigura numeroase nevoi permanente ale soldaţilor. Canabae legionis XIII Geminae s-au format în imediata apropiere a castrului, probabil în acelaşi timp cu construirea fortificaţiei romane, în anii 106-108. În această aşezare s-au stabilit familiile soldaţilor cu servitorii acestora, meşteşugarii şi comercianţii, dar şi mulţi veterani din trupele care au participat la războaiele cu dacii, ceea ce a conferit aşezării un amestec interesant de populaţie. În timpul lui Septimius Severus, în anii 197-198, aşezarea dobândeşte statutul de municipium datorită dezvoltării sale. La începutul secolului al III-lea atingea o suprafaţă de aproximativ 140 ha şi o populaţie de până la 15 000 locuitori. Importanţa oraşului în cadrul stăpânirii şi organizării Daciei romane rezidă din faptul că a constituit reşedinţa guvernatorului Daciei Superior, ca şi, în parte, a guvernatorului celor trei Dacii (vezi cod RAN 1026.12), de al cărui comandament depindeau toate trupele provinciei. De asemenea, într-o asemenea aşezare, atelierele meşteşugăreşti erau foarte numeroase. La Apulum, zona de producţie era situată în sectorul nord-vestic al acesteia, pe linia actualelor străzi Calea Moţilor, Timotei Cipariu şi Avântului. Astfel, într-o zonă relativ restrânsă, au existat pentru mai bine de 50 de ani două oraşe romane, municipium Septimium Apulense şi colonia Aurelia Apulensis (suprapus de actualul cartier Partoş, cod RAN 1026.02), o dovadă a rolului important al centrelor de la Apulum în viaţa provinciei. Suprapunerea oraşului modern peste ruinele antice au determinat dificultăţi în dezvelirea unor complexe întregi fie de ateliere, edificii publice sau case particulare, astfel încât, în cea mai mare parte, istoria acestora a fost reconstituită pe baza obiectelor descoperite.

Sanctuarul lui Mithras a fost localizat pe str. 1 Decembrie 1918 nr. 16.

Complexul de locuit se află la aproximativ 500 m sud-vest de Palatul guvernatorului, pe strada Miron Costin nr. 4, având o suprafaţă de aproximativ 2000 mp. Probabil că aparţinea familiei unei autorităţi locale din armată sau administraţie, având în vedere dimensiunile şi detaliile arhitecturale. Planimetria este specifică locuinţelor romane, cu mai multe camere dispuse în jurul unei curţi interioare cu portic, unde se afla şi un altar mărginit de patru coloane. La intrare, în vestibulum, şi în zona de primire a oaspeţilor (atrium) au fost identificate numeroase fragmente de tencuială pictată cu scene figurative cu plante şi animale.

În anul 2009 a fost descoperit un complex termal care a funcţionat între a doua jumătate a secolului al II-lea, până la începutul secolului al III-lea, construit din blocuri de calcar legate cu mortar. Au fost identificate mai multe spaţii tipice termelor romane (laconicum, caldarium, tepidarium), încălzite prin sisteme cu hypocaust alimentate de trei cuptoare (praefurnia).

Această componentă a sitului este propusă pentru înscrierea în situl UNESCO de la Apulum.

Complexul de locuit se află la 500 m nord de Palatul guvernatorului şi la 700 m nord-est de Domus I, pe strada Nicolae Titulescu nr. 20. Este constituit din două locuinţe tipce pentru arhitectura domestică romană, separate printr-o alee. Cea mai mare dintre ele are o cameră cu instalaţie hypocaust.

Această componentă a sitului este propusă pentru înscrierea în situl UNESCO de la Apulum.

În zona sudică a sitului, pe strada Izvorului, există urme de locuire din perioada medieval-timpurie. Probabil că aceste complexe medieval-timpurii se circumscriu ariei mai vaste a aşezării aferente necropolei descoperită pe strada Brânduşei, ele probabil fiind încadrabile în secolul X.

În anul 1995, în imediata vecinătate a intersecţiei străzilor Izvorului şi Dealul Furcilor au fost identificate două morminte romane de incineraţie.

În zona sudică a sitului, pe strada Izvorului, au fost identificate câteva morminte medievale, posibil ulterioare locuinţelor de secol X.