În timpul cercetărilor arheologice preventive din 2018 au fost descoperite mai multe structuri de zid, depuneri şi materiale arheologice din secolele XVIII-XIX, importante pentru istoricul zonei şi al Bucureştiului. Cercetarea arheologică preventivă nu a fost făcută exhaustiv, ci pe un spaţiu limitat (traseul îngust al şanţurilor de canalizare şi apă), astfel încât aceste structuri au generat o imagine incompletă a clădirilor identificate în timpul cercetării în mod particular şi a zonei în ansamblu.
Prima atestare documentară este la 1682 în timpul domnitorului Constantin Brâncoveanu când este construită prima sinagogă bucureşteană. Mijlocul sec. al XVII-lea şi începutul sec. al XVIII-lea când este recunoscută oficial comunitatea sefardă (iudeo-spanioli) şi mai târziu a comunităţii aşkenazilor (iudeo-polonezi) veniţi şi stabiliţi în Bucureşti.
Stratigrafia zonei este dominată de prefacerile prin care a trecut oraşul şi se prezintă a fi un amestec eterogen ce ţine de sistematizări şi demolări realizate în cel puţin două etape: în perioada interbelică cu ocazia planurilor generale de sistematizare (1921) şi în perioada comunistă, cu precădere la sfârşitul anilor ’80, când s-au făcut demolări masive.
Materiale şi tehnici de construcţie: ziduri din cărămidă, ţesute sau adosate, legate cu mortar de var.