Din săpături au fost recuperate mai multe fragmente ceramice databile în secolele XV-XVI, au fost identificate bordeie şi cuptoare. Aşezarea a fost identificată cu satul Grozăveşti, descoperirile arătând că satul este cu un secol mai vechi decât prima lui atestare documentară, la 9 octombrie 1492.

S-a constat că vatra satului din secolul al XVI-lea este transferată de pe terasa joasă, unde funcţionase un secol mai devreme, pe platforma mai înaltă a Dealului Grozăveşti.

Locuirea din secolele IX-XI, a ocupat, probabil, numai terasa joasă, pentru că în spaţiul afectat noilor cercetări, ceramica specifică s-a descoperit numai sporadic.

Au fost cercetate două necropole aflate la cca 300 metri distanţă. În 1965 s-au cercetat un grup de 12 morminte iar în 1971 un grup de 22 de morminte de înhumaţie, orientate est-vest. Scheletele erau depuse direct în groapă, înfăşurate în giulgiu, cu excepţia M5 care prezenta urmele unui sicriu. Necropola se remarcă prin sărăcia inventarului.