Imaginile LiDAR (confirmate şi de magnetometrie) arată un şir de 4 clădiri aliniate, la nord de drum, şi o a cincea clădire la sud de drum (aceasta ar putea fi ceva mai veche). S-au făcut cercetări arheologice în două runde (iulie şi septembrie 2020), însumând două săptămâni, cu efectiv redus (4 muncitori), trasând o secţiune de traversare a văii (cu decalări pentru evitarea unor obstacole mari), pentru a clarifica, în primul rând, dacă există mai mult de un traseu de circulaţie. Săpătura a clarificat că aici a existat un singur traseu, cu multe refaceri succesive (una antică şi cel puţin 3 moderne), respectiv drumuri de piatră. Clădirea principală (cea de la nord) a fost probabil clădire administrativă, evacuată complet, practic fără obiecte uitate pe sit. În partea de nord a acelei clădiri a existat o refacere (foarte probabil după ce tabăra de carantinare încetase a funcţiona), care probabil a existat până la război, ca post de supraveghere a vechiului drum (scos din uz la 1892). Între clădirea principală, administrativă, şi drum, a existat un soi de şopron (sprijinit în partea superioară de un zid, iar în partea inferioară pe piloni - sunt mari diferenţe de nivel), probabil un post de control acoperit. Celelalte clădiri nu au fost sondate.
Toate clădirile cercetate au bază de piatră, cu pereţi intermediari pe fundaţii mai uşoare, de lemn, dar cert au fost ridicate din buşteni (există analogii arheologice, dar şi documentaţie de epocă, şi austriacă, şi românească). Acoperirea a fost de şindrilă, de la care au rămas numeroase cuişoare tipice.
Drumurile sunt toate din piatră spartă, cu diferenţa că drumul roman avea centrul mult arcuit (pentru a compensa şuvoaiele puternice de apă, după ploaie), în timp ce toate drumurile moderne sunt plate (dar înclinate în una dintre direcţii).