Aşezarea reprezintă o etapă incipientă a culturii Coţofeni. Stratul de cultură indică o locuire temporară. Locuirii Coţofeni îi pot fi atribuite un număr de 9 gropi, două vetre exterioare unor locuinţe, o locuinţă seminiîngropată şi 8 locuinţe de suprafaţă. S-au identificat 2 arii mai mari de platforme de chirpic care conţineau urme de nuiele, pari şi bârne. În extremitatea estică şi sudică au fost identificate urmele a două vetre, fiecare cu un strat izolant de ceramică dedesubt. S-au recuperat mai multe vase întregibile, 3 râşniţe şi 2 zdrobitoare, precum şi o fusaiolă.

Au fost descoperite 25 de morminte de incineraţie. Mormintele de incineraţie sunt prezenţe episodice. În toate cazurile este vorba de urne (vase de tip sac) în care au fost depuse puţine oase calcinate. Ele pot reprezentă, cel mai probabil, o etapă timpurie din evoluţia necropolei, legată de cultura Wietenberg. Poate fi atribuită grupului Deva-Bădeni.

Au fost descoperite şi cercetate 140 de morminte de inhumaţie, în groapă ovală sau rectangulară. Unele erau acoperite cu manta de pietre sau încercuite cu pietre. A fost descoperit şi un mormânt dublu, unde scheletele a doi adulţi tineri, o fată şi un băiat de cca 13-15 ani se aflau poziţionate unul în faţa celuilalt.

În cadrul sitului au fost descoperite doar elemente de habitat, bordeie semiadâncite şi gropi, fără a fi identificat cu certitudine un complex funerar contemporan acestora. Nici unul dintre cele trei bordeie nu a putut fi săpat în totalitate.

Prezenţa masivă a ceramicii cu tradiţie coborând până în prima epocă a fierului, lucrată cu mâna, probează fără îndoială existenţa unei populaţii autohtone în zonă, de origine tracică. Elementele celtice sunt atestate pe baza descoperirilor ceramice.

A fost cercetată o parte dintr-o aşezare romană de tip rural, majoritatea contextelor arheologice fiind sau aparţinând unor locuinţe de suprafaţă, semi-adâncite sau adâncite. Toate locuinţele sunt de lemn. Materialul arheologic constă în special din ceramică. A fost descoperită de asemenea şi o fântână, folosită după dezafectare ca groapă menajeră.

Au fost descoperite şi cercetate un mormânt de incineraţie şi un monument funerar cu incintă de zid, precum şi resturi de la un monument în formă de aedicula.

Au fost descoperite 99 morminte cu inventar. Necropola aparţine orizontului „cimitirelor cu morminte dispuse în şiruri paralele” care, începând din a doua jumătate a sec. V d. Hr. şi până spre mijlocul veacului următor, caracterizează lumea gepidă. Orientarea generală a mormintelor era de V-E (cu mici devieri spre sud). Mormintele erau dispuse în şiruri pe direcţia N-S, pe alocuri fiind sesizate grupări de morminte.