Cercetarea laturii de est a altarului, respectiv în caseta 5, a identificat prima catapeteasmă, din lemn, poziţionată la cca. 1 vest de masa altarului şi sprijinită la capete pe o bază de cărămidă pe care se sprijineau stâlpii din lemn. De remarcat faptul că sub piciorul de zidărie al catapetesmei situat lângă latura sudică a paraclisului, s-a descoperit o farfurie smălţuită de la începutul secolului al XV-lea, depusă, credem, intenţionat (fig. 9/1).
Reevaluarea cercetărilor anterioare, mai vechi sau mai noi, inclusiv a inventarului numismatic legat strict de monument, din prima etapă de existenţă, afară de cea mai veche emisă de Dan al II-lea, majoritatea aparţin anilor 1427 – 1437, emisiuni Sigismund de Luxemburg în ultima parte a domniei sale ne îndreptăţesc să afirmăm că biserica este construită mai târziu decât s-a presupus anterior, probabil în timpul domniilor lui Alexandru Aldea, Vlad Dracul sau chiar Vladislav al II-lea deci într-un interval cuprins intre 1431–1456. Această ipoteză este întărită şi de planul bisericii cu turn de intrare, element care nu a fost identificat ctitoriilor atribuite lui Mircea cel Bătrân, care justifică o datare ulterioară.

Casele domneşti au faze succesive de refacere şi extindere, începând cu Mircea cel Bătrân şi urmaşii direcţi, Petru Cercel (1584-1585), Matei Basarab (post 1639), Constantin Brâncoveanu (post 1694).

Baia turcească.

Apariţia Turnului Chindiei prin transformarea turnului de intrare a bisericii paraclis a constituit un semn de întrebare. Cele două sondaje din interior prelungirea secţiunii I/2014, respectiv secţiunea V reconfirmă că singura pardoseală identificată, atât sub Turnul Chindiei cât şi în restul bisericii este cea iniţială de formă dreptunghiulară (fig. 6-7). Construcţia turnului de fortificaţie este concomitentă cu refacerea bisericii, grav avariate, probabil la sfârşitul secolului al XVI, cauzat de un seism. Pardoseala hexagonală care marchează a doua etapă în evoluţia bisericii paraclis nu se mai întâlneşte sub turn şi în pronaos. Confirmarea a venit prin descoperirea în exterior între turn şi accesul actual dinspre sud al bisericii de un masiv de zidărie care este de fapt piciorul scării de acces în turnul fortificat. Între intrarea în biserică şi latura de est a piciorului scării a fost identificată aceeaşi pardoseală din cărămidă hexagonală întâlnită şi la interior, un argument în plus pentru datarea mai târzie a turnului de fortificaţie cunoscut cu numele al ”chindiei”. Nu putem afirma fără urmă de îndoială că platforma de zidărie din colţul opus dinspre nord-est aparţine tot structurii de acces în turn, în orice caz, acesta se făcea printr-o scară în zig-zag prin deschiderea existentă pe latura de sud care nu era o fereastră, cum se bănuia.

După Gh. Olteanu, Ovidiu Cârstina, Denis Căprăroiu este datat la jumătatea secolului XV.

În campania din 2015 au fost identificate un număr de cinci morminte dintre care două în caseta 6, pe latura de sud a altarului, unul în absida nordică a naosului (caseta 5), cavoul amintit din caseta 4, între incintă şi biserică şi ultimul în caseta 10, practică pe latura nordică a casei mari din secolul al XV-lea. La acestea se adaugă şi reînhumarea surprinsă în caseta 8 de pe latura nordică a Turnului Chindiei (vezi planul general). Din mormintele amintite doar două au conţinut resturi osteologice umane, respectiv M 4 (fig. 2/1 ) din altar şi M 7 din caseta 10, celelalte fiind exhumate anterior amenajării fundaţiei bisericii-paraclis şi cu titlul de ipoteza reînhumate în excavaţia surprinsa în caseta 8 după demontarea fundaţiei incintei de piatră. Remarcăm la mormântul 4, din altar, descoperirea unui inel sigilar masiv, din argint, datat în a doua jumătate a secolului al XIV- lea. Ultimul mormânt, M 7, din caseta 10 este tăiat parţial pe partea vestică de şanţul de demantelare al incintei, un argument în plus că cimitirul a funcţionat înaintea construcţiei actualei biserici.
Prezenta cavoului de piatră, unul dintre cele mai vechi descoperite la sud de Carpaţi, prezenţa celor două inele sigilare, respectul constructorilor bisericii pentru reînhumarea osemintelor descoperite ne permit afirmaţia că în această etapă perimetrul cercetat avea caracter domnesc

Fortificaţia este alcătuită din şanţ şi val (până la 1584); ziduri de incintă, refăcute din zid pe actualul perimetru de Petru Cercel, dublate de Matei Basarab şi Constantin Brâncoveanu.