Fortul (quadriburgium) are formă dreptunghiulară cu dimensiunile de 45,85 x 39,8 m. Săpăturile arheologice din anii 1976-1982 (Mişu Davidescu) au scos la iveală ziduri groase de 1,4 – 1,5 m. Cele patru turnuri de colţ sunt de formă aproximativ pătrată (3,70 x 3,95 m), ieşite în exterior. Poarta, flancată de două turnuri dreptunghiulare, a fost identificată pe latura de sud a fortificaţiei, având o deschidere de 3,65 m. Al şaptelea turn a fost descoperit pe mijlocul zidului de incintă nordic. În interiorul fortificaţiei, de-a lungul incintei, la 3,60 - 3,80 m de aceasta, a fost dezvelit un al doilea zid cu temelia din piatră şi elevaţia din cărămidă, care reprezintă urmele unor cazărmi destinate soldaţilor din garnizoană. Construcţia de formă dreptunghiulară, situată la 2,5 m în faţa turnului de mijloc de pe latura nordică, a fost identificată ipotetic cu locuinţa comandantului (5 x 3,45 m).
Inventarul arheologic este foarte bogat şi o atenţie specială merită circulaţia monetară, care a fost sistematizată în mai multe etape: prima tetrarhie, Constantin cel Mare, fiii acestuia, 346-361, Valentinian - Valens, 378-383 şi, în sfârşit, Theodosius - Arcadius. Dintre acestea cea mai importantă corespunde perioadei Valentinian - Valens, când la Hinova se înregistrează afluxul maxim de monedă şi care coincide cu măsurile luate în această vreme de autorităţile romane pentru întărirea limesului dunărean. Elocvent în acest sens este ordinul dat la 14 iunie 365 lui Taudomedes, dux limitis Daciae Ripensis din partea celor doi împăraţi (Codex Theodosianus, 15, 1, 13), în care se prevedea expres restaurarea fortificaţiilor de graniţă ruinate de timp sau afectate de invaziile barbare. După anul 378 circulaţia monetară scade drastic, pentru ca la începutul sec. al V-lea să înceteze cu totul. Materialul numismatic reflectă foarte bine situaţia fortificaţiei de la Hinova. Ridicată în epoca primei tetrarhii (294-296 ?) cetatea cunoaşte o primă distrugere în anii 378-379. Refăcută ulterior, va fi lichidată la începutul sec. al V-lea de către huni; prezenţa acestora la Hinova este confirmată de un fragment de cazan hunic descoperit aici.

Castrul a fost construit pe prima terasă a Dunării, cândva între finele secolului al III-lea sau începutul secolului al IV-lea şi adăpostea unităţi ale legiunii a V-la Macedonica, fapt atestat de cărămizile ştampilate descoperite aici. Importanţa castrului era dată de faptul că asigura controlul Dunării şi accesul către Dacia Ripensis. Castrul controla şi începutul Brazdei lui Novac de Nord. Prima distrugere a castrului este legată de invazia goţilor din 378 - 379. Este reparat şi un nou nivel de locuire este atestat începând cu finalul secolului al IV. Castrul este distrus de un incendiu în prima jumătate a secolului al V-lea, cel mai probabil în timpul invaziilor hunice din 441 sau 447.

Cercetările efectuate în castrul roman târziu au dus la cercetarea a 44 de morminte de incineraţie de la începutul epocii fierului. Mormintele cuprindeau o urnă funerară cu oase calcinate şi vase de ofrandă adiacente (străchini, castroane, căni, ceşti). Urnele sunt în marea majoritate de formă bitronconică, cu pereţii lustruiţi, de culoare brună sau neagră, ornamentate cu caneluri şi faţetate. Din inventarul mormintelor au făcut parte mai multe obiecte din bronz.

Tezaurul a fost descoperit la 30 iulie 1980, în zona turnului de SV şi constă dintr-un număr de 9639 de obiecte din aur tracie, cântărind aproximativ 5 km, depozitate într-un vas bitronconic cu buza răsfrântă, prezentând un decor format din patru caneluri orizontale care încep de sub buză, iar pe pântecul vasului prezintă caneluri oblice. Printre categoriile de obiecte descoperite se numără: diademă, manşoane, brăţări spiralate, pandantive, coliere, mărgele, inele, sârme etc. Tezaurul se află în prezent în patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie a României.