Fortul era mult mai mic decât cel de pe dealul Pomăt, măsurând doar 110 x 90 m. S-au desluşit două faze ale incintei: prima de gazon, construită probabil pe vremea lui Traian, a doua cu zid de piatră, construit probabil spre mijlocul secolului al II-lea d.Hr., în acelaşi timp cu faza de piatră a fortului mare. Fortificaţia de la Citera pare să fi fost folosită pentru o perioadă mai scurtă de timp.
O particularitate a acestui fort este că este legat de o incintă de pământ neregulată, dreptunghiulară (190 x 190 m), cu şanţul spre interior. Este considerată în mod obişnuit ca o anexă a fortului, dar scopul său specific rămâne nedeterminat pentru moment.

Aici a staţionat o trupă specială de luptători pentru spaţiile deschise din câmpie. Aceasta era formată din arcaşi palmyreni aduşi din oraşul Palmyra (Siria) încă de la începutul sec II d.Chr. Şi care au rămas în continuare la Porolissum. Cunoscută cu numele de Numerus Palmyrenorum Sagittariorum Porolissensium, unitatea avea şi un detaşament de arcaşi călăreţi.