S-au descoperit 4 locuinţe care au fost datate în perioada sec. IV-VI.
L 36 – uşor adâncită în pământ la – 0,45 m, orientată aproximativ nord-sud, cu laturi de circa 3,80 m x 3,80 m. Spre colţul de sud-est exista o suprafaţă pavată cu mici lespezi de piatră, relativ ovală (0,95 m x 0,75 m). Deoarece sub aceasta nu s-a conservat strat de arsură, considerăm că aici s-a putut face foc destul de puţin şi pe o perioadă mai scurtă de timp. Materialul ceramic fragmentar este tipic culturii Sântana de Mureş.
L 37 – adâncită până la – 1,10 m faţă de nivelul actual de călcare, orientată la fel, cu laturi de 4,00 m x 3,80 m. Intrarea se pare că fusese amenajată pe latura de vest, dinspre terasa pârâului Pietroasa, deoarece în partea opusă exista un cuptor masiv clădit din pietre de râu, rulate sau lespezi, a cărui vatră măsura 1,30 m x 1,20 m. Suprafaţa sa era totuşi inegal arsă.
După o vreme, destul de îndelungată, mâini omeneşti au răscolit zidirea cuptorului până aproape de baza sa, astfel că mare parte dintre pietre erau dispuse, aruncate împrăştiat pe spaţiul central locativ, pe un strat gros de circa 20-30 cm, negricios, cu cenuşă, cărbuni şi mici bucăţi de chirpic. Desigur, dacă ar fi rămas iniţial diverse obiecte de uz gospodăresc, refolosibile, ele au fost preluate de cel/cei ce căuta/u în cuptor obiecte de preţ, precum monede, podoabe ş. a
Pe colţurile locuinţei nu s-a observat prezenţa gropilor de pari. Oricum, locuinţa a posedat o masă lemnoasă considerabilă, dovadă fiind cantitatea mare de cărbuni şi de bucăţi de chirpic.
Suplimentar, în primul rând pentru gătit, pe mijlocul laturii nordice, fusese amenajată şi o vatră de foc, stratul de arsură de aici prezentându-se ca o lentilă relativ circulară (0,50 m) de lut ars la gălbui-cărămiziu, groasă de 5 cm. În apropiere însă nu au apărut resturi de vase şi de oase.
Ca inventar ceramic, dincolo de fragmentele timpurii Sântana de Mureş, care au nimerit aici prin colmatarea cu timpul a gropii, dar şi prin „cădere” pe diverse şi frecvente canale de crotovine, s-a remarcat numai ceramică modelată exclusiv cu mâna, caracteristică secolului VI d. Chr. Un fragment masiv de oală fusese adosată colţului din dreapta gurii de alimentare a cuptorului, probabil pentru oprirea fumului.
L 38 – de suprafaţă (-0, 40 m – 0,50 m), cu laturile de circa 3,30 m x 3,40 m x 3,30 m x 3,00 m., cu aceeaşi orientare. Din cauza adâncimii sale deosebit de mici, a nuanţelor închise încă ale pământului, delimitarea s-a făcut cu aproximaţie.
Locuinţa a prezentat doar unele mici aglomerări de lut ars provenind de la lutuiala pereţilor incendiaţi. Unele fragmente au ars până la zgurificare, iar una, groasă de 9 cm, prezenta urme orizontale ale finisării cu vârful degetelor palmei.
Cu excepţia unor fragmente ceramice, unde se remarcă bucăţi – inclusiv de buză decorată “în val” – de la un vas de provizii tipic veacului IV d. Chr., s-a mai descoperit un fragment de greutate de lut ars de formă conică.
L 39 – (sau anexă ?), se găsea doar la şase metri depărtare est de precedenta şi fusese amenajată strict la nivelul de călcare de epocă (-0,35/0,40 m). Laturile nu s-au putut delimita cu precizie, oricum sub patru metri. Podeaua prezenta însă urme evidente de ardere, mici cărbuni şi bucăţele de chirpic, dar şi rare fragmente ceramice Sântana de Mureş.
Aceluiaşi nivel mai timpuriu Sântana de Mureş i-a aparţinut şi un cuptor exterior, cu boltă din nuiele împletite, în care s-au găsit câteva fragmente ceramice şi oase.

În grădina unui sătean a fost descoperită o locuinţă de suprafaţă (-0,35 m) din Hallstatt (L35), cercetată doar parţial din cauza culturilor agricole. În partea dezvelită, circa treimea de nord, alături de material ceramic fragmentar şi osteologic, a apărut o grupare de pietre de mici dimensiuni, despre care, totuşi în lipsa unei vetre, nu se poate afirma că a aparţinut unei amenajări pentru foc. Cu aceasta, numărul locuinţelor hallstattiene din sit se ridică la trei.