Biserica a fost construită la sfârşitul secolului al XVIII-lea, probabil pe locul unui modest locaş de cult. Există în diverse publicaţii menţionat ca dată a construirii lăcaşului de cult anul 1862, pe locul unei alte biserici mai vechi, ce aparţinuse iniţial armenilor şi care fusese cedată mai întâi grecilor iar apoi moldovenilor, stabiliţi pe aceste meleaguri în anul 1812 (!!!).
În prima etapă de funcţionare, biserica avea un altar semicircular, un naos în formă de cruce, cu două abside laterale şi un pronaos. Naosul este prevazut cu o turlă hexagonală, iar pronaosul este acoperit cu o boltă semicilindrică. La sfârşitul secolului al XIX-lea se mai adaugă un pridvor, terminat în partea superioară cu o clopotniţă din lemn. Până în 1988 a fost singura biserica “îngropată” din nordul Dobrogei (nivelul de călcare se afla cu 0,50 m mai jos decât cel actual). Edificiul a fost construit într-o “groapă”, iar turla să nu depăşească în înălţime minaretul moschei din apropiere.

Cercetările arheologice au surprins în jurul bisericii un număr de 18 morminte, care atestă existenţa unui cimitir în jurul acesteia. În cadrul cimitirului înmormântările încep undeva la mijlocul secolului al XVII-lea, continuă în secolul XVIII, chiar şi prima jumătate a secolului al XIX-lea. Ritualul funerar este caracteristic perioadei respective; ritul este exclusiv de inhumaţie. Inventarele funerare cuprind obiecte, podoabe si monede din secolele XVII-XVIII, unele lucrate în ateliere locale, din care se evidenţiază piesele din aur şi argint.