Informaţii despre sit
Localizare   Afişează pe harta României *
Cod RAN   16481.04
Nume   Construcţia vamală de la Dragoslavele - La vama arsă
Județ   Argeş
Unitate administrativă   Dragoslavele
Localitate   Dragoslavele
Adresa   str. Şos. Braşovului, DC 28
Punct   La vama arsă
Reper   Situl se află la sud de biserica Joseni, între drumul comunal 28 şi uliţa din faţa bisericii.
Reper hidrografic - nume   Valea Caselor
Reper hidrografic - tip   pârâu
Forma de relief   munte
Utilizare teren   locuire
Categorie   locuire
Tip   aşezare
Descriere   Vama de la Dragoslavele se afla la intersecţia drumului vechi de intrare în Transilvania prin Rucăr şi un drum secundar, care făcea legătura cu alt punct de intrare denumit Sfântul Ilie. În perioada interbelică încă mai puteau fi observate resturi ale zidurilor din casele aparţinătoare vămii, locul fiind cunoscut ca „Vama Arsă”.
Data descoperirii   1923
Suprafața sitului   0,9 ha
Stare de conservare   precară / 10.04.2024
Riscuri naturale   Cutremur: 2 / 10.04.2024; Exces de apă în sol: 2 / 10.04.2024; Exces de salinitate în sol: 1 / 10.04.2024; Exces de aciditate în sol: 1 / 10.04.2024; Alunecări de teren: 2 / 10.04.2024
Parcela cadastrală   83010, 82991, 81881, 84998, 84997, 83009, 83493, 82258, 82278, 82244
Regim de proprietate   privat
Data ultimei modificări a fişei   18.12.2024
 
Componente în cadrul sitului
Categorie/ Tip Epoca (Datare) Cultura/ Faza culturală Atestare documentară Descriere/ Observații/ Localizare în cadrul sitului Cod LMI
Vamă  Epoca medievală (Sec. XVII -XIX)   1482-1495; 10 aprilie 1647 

Zidurile construcţiei vamale, precum şi alte pietre provenite din casele vămii, au fost refolosite la construcţia caselor actuale, în special a fundaţiilor. Deşi mult mai veche, apare pentru prima dată cu numele de „schela Dragoslavelor” într-un hrisov din vremea lui Matei Basarab, la 10 aprilie 1647, iar pe parcursul secolului al XVII-lea sunt cunoscuţi mai mulţi vameşi: Marcu şi Preda 1637, Marcu 1641, Dumitru şi Barbu 1642, Marcu 1643-1658, Gheoacă 1661, Dragul 1665, Lăudat şi Rafail 1670, Iane 1672-1681, Ralea 1690-1692 şi Lupu după 1692. În anul 1742 vama este refăcută de către Drăghici vameşul după ce aceasta fusese distrusă „în vremea răzmiriţii cei mari de pe urmă, arzându-se de oşti şi rămânând doar zidurile (din anul 1738)” şi îşi continuă activitatea, până în secolul al XIX-lea, ultimul vameş amintit fiind Anghelache Steriescu la 1830.

Vama este menţionată în sec. al XV-lea într-un document nedatat, în care Vlad Călugărul porunceşte schilerilor din Dragoslavele să înapoieze unui negustor covorul pe care îl confiscaseră, pentru că acesta aparţinea unui jude al Braşovului.
În hrisovul de la 10 aprilie 1647 Matei Basarab dăruieşte Mănăstirii Negru Vodă „jumătate din vama domnească de la schela Rucărului şi a Dragoslavelor şi cu jumătate de judecată de acolea.”
Zidurile vămii sunt menţionate ca fiind vizibile în monografia localităţii întocmită de C. Rădulescu Codin şi Ioan Rădulescu în 1923.

 
 
Cercetare
  Tip An Observații Instituția Nume Prenume
1. periegheză 2023

Muzeul Județean Argeș PIȚIGOI Andi
PĂDURARU Marius

Bibliografie
1. Pițigoi, Andi Ioan, Muzeul Județean Argeș, 2024 [Fişă de sit] (sursa fişei de sit)
2. Răuțescu, Ioan; Codin Rădulescu, Constantin, Dragoslavele, Tipografia și Librăria Gheorghe N. Vlădescu, Câmpulung Muscel, 1923 [Publicaţie]
3. Răuțescu, Ioan, Dragoslavele, Tipografia și Librăria Gheorghe N. Vlădescu, Câmpulung Muscel, 1937 [Publicaţie]
4. Safta, Gabriela Sanda, Vămile pe valea superioară a Dâmboviței în perioada medievală, Revista de istorie a Muscelului. Studii și Comunicări, X, 2009, 38-45, https://biblioteca-digitala.ro/?volum=15983-revista-de-istorie-a-muscelului--10-2009 [Publicaţie]
 
Fotografii sit

Scroll