Informaţii despre sit
|
Localizare
|
|
Afişează pe harta României
*
|
|
Cod RAN
|
|
168087.01 |
Cod LMI (Lista Monumentelor Istorice)
|
|
VL-II-a-A-09894 |
|
An înscriere UNESCO / Referință internet UNESCO
|
|
1993 https://whc.unesco.org/en/list/597/ |
|
Nume
|
|
Ansamblul Mănăstirea Hurezi de la Romanii de Jos |
|
Județ
|
|
Vâlcea |
|
Unitate administrativă
|
|
Oraş Horezu |
|
Localitate
|
|
Romanii De Jos |
|
Adresa
|
|
Str. Mânăstirii 164, 164A şi 164B |
|
Reper
|
|
Mănăstirea se află în partea de nord a satului Romanii de Jos, la poalele dealului Coasta Mănăstirii, pe malul stâng al pârâului Romani, la circa 110 metri est de malul apei, pe Strada Mănăstirii nr. 164. |
|
Reper hidrografic - nume
|
|
Pârâul Romani |
|
Reper hidrografic - tip
|
|
pârâu |
|
Forma de relief
|
|
deal |
|
Utilizare teren
|
|
locuire |
|
Categorie
|
|
structură de cult; descoperire funerară |
|
Tip
|
|
mănăstire; edificiu religios; necropolă |
|
Descriere
|
|
Ansamblul monastic cuprinde două incinte: incinta mică, datând din secolul al XVII-lea, şi incinta mare, amenajată în secolul al XIX-lea. Din ansamblu fac parte biserica mare cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, palatul domnesc, turnul-poartă cu clopotniţă, precum şi corpurile de chilii din incinta mică, ridicate la sfârşitul secolului al XVII-lea. De asemenea, ansamblul include trapeza, datând de la începutul secolului al XVIII-lea, şi clădirile-anexă şi fântâna din cea de-a doua incintă, datate în secolul al XIX-lea. |
|
Observații
|
|
Mănăstirea Hurezi, unda dintre cele mai importante ctitorii ale domnitorului Constantin Brâncoveanu, reprezintă apogeul arhitecturii brâncoveneşti şi unul dintre cele mai valoroase ansambluri monastice din sud-estul Europei. Ridicată pe valea Romaniului, la poalele Munţilor Căpăţânii, între anii 1690–1697, mănăstirea a fost concepută ca o fundaţie domnească de prestigiu, necropolă a familiei Brâncoveanu şi centru spiritual, cultural şi artistic al Ţării Româneşti. Înaintea sa exista în zonă un mic schit cu hramul Sfântul Ioan Botezătorul, aflat sub ocrotirea domnitorului, care a constituit nucleul din care avea să se dezvolte noua ctitorie brâncovenească. Lucrările au început în anul 1691 sub coordonarea marelui stolnic Pârvu Cantacuzino, primul ispravnic al construcţiei, şi au fost continuate după moartea acestuia de Cernica Ştirbei, sprijinit de arhimandritul Ioan. La realizarea ansamblului au contribuit meşterii Manea vătaful zidarilor, Istrate lemnarul şi Vucaşin Caragea pietrarul, consideraţi printre cei mai valoroşi artizani ai epocii. Biserica mare a fost sfinţită în 1693, iar pictura monumentală a fost executată între 1692 şi 1694 de zugravii Constantin, Ioan, Andrei, Stan, Neagoe şi Ioachim. Lucrările la întregul ansamblu au continuat până în 1697, când au fost finalizate chiliile, paraclisul şi celelalte componente ale incintei. Ansamblul monastic a fost conceput după un program arhitectural unitar şi inovator pentru epocă. În centrul incintei rectangulare se află biserica mare, cu plan trilobat, două turle şi un amplu pridvor susţinut de coloane sculptate în piatră, element definitoriu al stilului brâncovenesc. În jurul ei se desfăşoară corpurile de chilii pe două niveluri, paraclisul amplasat deasupra trapezei şi casele domneşti, toate legate prin galerii cu arcade şi foişoare monumentale. Întregul complex reflectă o sinteză originală între tradiţia bizantină, influenţele athonite şi principiile de compoziţie ale Renaşterii târzii. În jurul mănăstirii s-au dezvoltat şi alte aşezăminte dependente, construite la iniţiativa familiei domnitoare şi a egumenului Ioan Arhimandritul. Biserica bolniţei a fost ridicată în 1696 de doamna Maria Brâncoveanu, Schitul Sfinţii Apostoli în 1698 de arhimandritul Ioan, iar Schitul Sfântul Ştefan în 1703 de fiul domnitorului, Ştefan Brâncoveanu. Ansamblul a devenit astfel un adevărat centru monastic şi cultural, înzestrat cu numeroase moşii, privilegii, obiecte de cult şi o importantă bibliotecă. În 1702, Patriarhia Constantinopolului i-a acordat statutul de stavropighie, ceea ce îi oferea o autonomie deosebită în cadrul organizării bisericeşti a vremii. Secolul al XVIII-lea a adus atât dezvoltări, cât şi dificultăţi. După moartea lui Constantin Brâncoveanu şi schimbările politice produse de ocupaţia austriacă a Olteniei, mănăstirea şi-a pierdut o parte dintre venituri şi privilegii. Cu toate acestea, egumenii Ioan Arhimandritul şi, mai ales, Dionisie Bălăcescu au susţinut ample lucrări de întreţinere şi modernizare. În anul 1753, Dionisie a ridicat celebrul foişor care îi poartă numele, una dintre cele mai rafinate creaţii ale arhitecturii brâncoveneşti târzii. Tot atunci au fost reparate şi acoperite numeroase clădiri din incintă, fiind recuperate proprietăţi şi consolidate resursele economice ale mănăstirii. În secolele XVIII-XIX ansamblul a trecut prin numeroase transformări. Invazia otomană din 1789 a provocat degradări importante, iar intervenţiile succesive realizate de egumenii Pahomie, Ghermano, Doroftei, Hrisant şi Ioanichie au modificat aspectul unor clădiri. Au fost construite foişoare noi, s-au refăcut acoperişuri, s-au ridicat anexe gospodăreşti şi o construcţie amplă pe latura sudică a incintei. În 1862, după secularizarea averilor mănăstireşti, obştea de călugări a fost înlocuită cu una de maici. La începutul secolului al XX-lea au fost iniţiate primele restaurări ştiinţifice, coordonate de Comisiunea Monumentelor Istorice. Între 1907 şi 1912 s-au desfăşurat ample lucrări de consolidare şi restaurare care au urmărit recuperarea înfăţişării originale a complexului. În campania din 1909 au fost restaurate foişoarele caselor domneşti, foişorul lui Dionisie, paraclisul, chiliile şi zonele de circulaţie ale incintei. Au fost reconstruite bolţi şi arcuri, refăcute galerii şi scări, înlocuite elemente degradate din lemn şi piatră, restaurate coloane, curăţate decorurile sculptate şi refăcute învelitorile cu olane smălţuite realizate după modele tradiţionale. Lucrările au urmărit eliminarea adăugirilor considerate improprii şi readucerea monumentului la forma sa istorică. Restauratorii vremii au acordat o atenţie specială Foişorului lui Dionisie, care fusese modificat în secolul al XIX-lea. Au fost reconstruite bolţile stelate, refăcute arcurile şi acoperişurile, înlocuite coloanele deteriorate şi curăţate sculpturile din piatră de straturile succesive de vopsea. Tot atunci a fost readusă la poziţia istorică scara foişorului domnesc din latura nordică, pe baza cercetărilor arheologice şi arhitecturale realizate de restauratori. Paraclisul a beneficiat şi el de un amplu program de restaurare în anii 1908–1909. Au fost înlocuite integral învelitorile şi şarpantele degradate, refăcute cornişele, restaurate ferestrele şi consolidată structura generală. Prin aceste intervenţii a fost salvat unul dintre cele mai valoroase monumente ale ansamblului, considerat de arhitecţii epocii drept unul dintre cele mai reuşite edificii ale arhitecturii româneşti vechi. În a doua jumătate a secolului al XX-lea au fost continuate lucrările de restaurare generală. Intervenţiile desfăşurate în anii 1954–1964 şi ulterior au urmărit redescoperirea formelor originale ale caselor domneşti şi ale chiliilor, îndepărtarea compartimentărilor târzii, recuperarea bolţilor istorice, restaurarea decorurilor şi amenajarea muzeului mănăstirii. De asemenea, au fost restaurate acoperişurile, pictura murală şi elementele de piatră sculptată ale ansamblului. În prezent, Mănăstirea Hurezi se află într-o stare generală bună de conservare, ca rezultat al amplelor campanii de restaurare desfăşurate de-a lungul ultimului secol. Biserica mare şi principalele componente arhitectonice şi artistice au fost restaurate, iar autenticitatea şi integritatea ansamblului sunt considerate păstrate. Persistă însă probleme locale legate de umiditatea din subsolul Caselor Domneşti, degradarea foişorului de pe latura sud-estică, starea fântânii istorice şi necesitatea realizării unui sistem de drenaj pe latura nordică. Aceste intervenţii sunt esenţiale pentru conservarea pe termen lung a celui mai reprezentativ monument al stilului brâncovenesc şi a unuia dintre cele mai importante situri aflate în patrimoniul cultural al României şi UNESCO. |
|
Regim de proprietate
|
|
privat |
|
Data ultimei modificări a fişei
|
|
12.11.2026
|
|
| |
Componente în cadrul sitului
|
|
Categorie/ Tip
|
Epoca (Datare)
|
Cultura/ Faza culturală
|
Atestare documentară
|
Descriere/ Observații/ Localizare în cadrul sitului
|
Cod LMI
|
|
Biserică
|
Epoca medievală târzie
(secolul al XVII-lea)
|
românească
|
1692-1694
|
Biserica mare a Mănăstirii Hurezi este un edificiu de plan trilobat, cu pridvor deschis, pronaos supralărgit, naos şi altar semicircular, fiind acoperită de două turle, una amplasată peste pronaos şi alta peste naos. Faţadele sunt împărţite în două registre de un brâu median profilat şi sunt decorate cu panouri dreptunghiulare, firide şi ancadramente sculptate din piatră. Pridvorul vestic, susţinut de zece coloane de piatră bogat ornamentate, reprezintă unul dintre elementele definitorii ale stilului brâncovenesc. Interiorul este caracterizat prin spaţii ample, bolţi înalte, doi stâlpi octogonali care susţin turla pronaosului şi o monumentală catapeteasmă din lemn sculptat şi aurit. Prin echilibrul proporţiilor, bogăţia decorului sculptat şi unitatea compoziţională, edificiul constituie cea mai reprezentativă realizare a arhitecturii brâncoveneşti.
|
VL-II-a-A-09894.01
|
|
Paraclis
|
Epoca medievală târzie
(secolul al XVII-lea)
|
românească
|
1697
|
Paraclisul Mănăstirii Hurezi este amplasat pe latura vestică a incintei, deasupra trapezei, în axul principal al ansamblului şi în faţa bisericii mari. Edificiul are un plan simplu, alcătuit din altar semicircular şi naos pătrat, dominat de o turlă octogonală proporţionată armonios, luminată prin opt ferestre înguste. Accesul se face printr-un pridvor deschis cu arcade sprijinite pe şase coloane de piatră sculptată, orientat spre valea Romaniului. Faţadele sunt decorate cu două registre despărţite de un brâu median şi cu arcade oarbe tencuite, iar cornişele şi turla sunt realizate din cărămidă dispusă decorativ, conform repertoriului specific stilului brâncovenesc. Sub paraclis se află trapeza, o încăpere de mari dimensiuni acoperită cu o calotă sferică sprijinită pe arcuri masive. Prin proporţiile sale echilibrate, compoziţia volumetrică şi bogăţia discretă a decorului arhitectural, paraclisul este considerat una dintre cele mai valoroase realizări ale arhitecturii brâncoveneşti.
|
VL-II-a-A-09894.02
|
|
Palat
|
Epoca medievală târzie
(secolul al XVII-lea)
|
românească
|
1692 - 1697
|
Palatul domnesc (casele domneşti) ocupă partea estică a laturii sudice a incintei principale şi constituie reşedinţa rezervată lui Constantin Brâncoveanu în timpul vizitelor sale la Hurezi. Ansamblul este organizat pe două niveluri, cu pivniţe boltite la parter şi încăperi de reprezentare la etaj, accesibile prin două foişoare monumentale deschise spre curte. Spaţiile principale sunt Sala Mare şi Sala Mică, acoperite cu bolţi în calote şi susţinute de coloane masive din piatră, în timp ce faţadele sunt marcate de galerii cu arcade şi de elemente sculptate specifice stilului brâncovenesc. Cercetările şi restaurările din secolul al XX-lea au readus la lumină configuraţia originală a încăperilor, bolţile ascunse de intervenţiile târzii, pardoselile din cărămizi pătrate şi hexagonale, precum şi golurile istorice ale uşilor şi ferestrelor. Prin amploarea spaţiilor, calitatea sistemelor de boltire şi integrarea armonioasă în ansamblul monastic, palatul domnesc reprezintă una dintre cele mai importante construcţii rezidenţiale ale arhitecturii brâncoveneşti.
|
VL-II-a-A-09894.03
|
|
Trapeză
|
Epoca medievală târzie
(secolul al XVII-lea)
|
românească
|
1692 - 1697
|
Trapeza Mănăstirii Hurezi este amplasată la parterul corpului vestic al incintei, sub paraclis, şi reprezintă vechea sală de mese a obştii monahale. Încăperea are un plan dreptunghiular de mari dimensiuni şi este acoperită de o amplă calotă sferică sprijinită pe patru arcuri masive, soluţie constructivă ce conferă spaţiului un caracter monumental. Iniţial, trapeza era traversată de un pasaj deschis care făcea legătura între curtea mănăstirii şi grădina din spatele incintei, ulterior închis prin ziduri. Interiorul a fost decorat în întregime cu pictură murală în frescă, păstrată parţial, iar ansamblul se remarcă prin simplitatea compoziţiei, robusteţea sistemului de boltire şi integrarea armonioasă în structura arhitecturală a paraclisului de deasupra.
|
VL-II-a-A-09894.04
|
|
Turn clopotniţă
|
Epoca medievală târzie
(secolul al XVII-lea)
|
românească
|
1692 - 1697
|
Turnul-poartă şi clopotniţa Mănăstirii Hurezi sunt amplasate deasupra intrării principale în incinta interioară, pe latura sudică a ansamblului, constituind principalul element de acces şi apărare. Construcţia are plan pătrat şi este integrată în sistemul de incintă al mănăstirii, gangul boltit de la parter fiind prevăzut cu poarta masivă originală din lemn ferecat cu fier. Nivelurile superioare adăpostesc camera clopotelor, iar turnul este acoperit cu un acoperiş înalt, specific arhitecturii brâncoveneşti. Prin poziţia sa dominantă, turnul marchează axul principal al ansamblului şi realizează trecerea dintre incinta exterioară şi curtea centrală. Restaurările din secolele XX şi XXI au evidenţiat buna conservare a structurii, monumentul neprezentând degradări structurale majore şi păstrându-şi integral funcţia arhitecturală şi compoziţională în cadrul complexului monastic.
|
VL-II-a-A-09894.05
|
|
Chilii
|
Epoca medievală târzie
(secolul al XVII-lea)
|
românească
|
1692 - 1697
|
Chiliile Mănăstirii Hurezi sunt dispuse pe laturile de nord, vest şi sud ale incintei principale, formând un ansamblu unitar organizat pe două niveluri. Accesul la încăperi se realizează prin galerii deschise cu arcade semicirculare sprijinite pe stâlpi de piatră, caracteristice arhitecturii brâncoveneşti. La parter, încăperile sunt în general tăvănite, iar la etaj sunt acoperite cu bolţi, fiind grupate câte două în jurul unei săliţe comune. Faţadele se remarcă prin ritmul regulat al arcadelor şi prin prezenţa foişoarelor cu scări exterioare, dintre care cel mai valoros este Foişorul lui Dionisie. Restaurările din secolele XX şi XXI au urmărit readucerea chiliilor la configuraţia lor iniţială prin eliminarea compartimentărilor târzii, descoperirea bolţilor originale şi refacerea elementelor arhitecturale istorice, păstrând astfel caracterul monastic şi unitatea compoziţională a ansamblului.
|
VL-II-a-A-09894.06
|
|
Zid de incintă
|
Epoca medievală târzie
(secolul al XVII-lea)
|
românească
|
1692 - 1697
|
Zidul de incintă al Mănăstirii Hurezi delimitează ansamblul monastic printr-un traseu aproximativ rectangular, fiind construit din piatră şi cărămidă şi având atât rol defensiv, cât şi de organizare a spaţiului monahal. Incinta este alcătuită din două niveluri de împrejmuire: o incintă principală, închisă pe trei laturi de corpurile de chilii şi casele domneşti, şi o incintă exterioară fortificată, delimitată de un zid înalt prevăzut cu turn de poartă. Gravurile şi sursele istorice atestă că zidul exterior era întărit cu contraforţi şi prevăzut cu elemente de apărare, fiind adaptat atât funcţiei militare, cât şi celei monastice. Restaurările moderne au urmărit conservarea şi consolidarea porţiunilor păstrate, menţinând caracterul istoric al împrejmuirii, care contribuie esenţial la unitatea şi monumentalitatea ansamblului brâncovenesc.
|
VL-II-a-A-09894.07
|
|
Fântână
|
Epoca medievală târzie
(1692-1697)
|
românească
|
1692 - 1697
|
|
VL-II-a-A-09894.08
|
|
Clădiri - anexe
|
Epoca modernă
(secolul al XIX-lea)
|
românească
|
|
Clădirile anexe din secolul al XIX-lea ale Mănăstirii Hurezi sunt rezultatul amplelor intervenţii realizate în timpul egumenilor Hrisant şi Ioanichie.
|
VL-II-a-A-09894.09
|
|
Necropolă
|
epoca premodernă
(secolele XVIII-XIX)
|
românească
|
|
Necropola Mănăstirii Hurezi, amenajată în principal în pronaosul Bisericii Mari, a fost concepută de Constantin Brâncoveanu ca spaţiu funerar destinat ctitorului, familiei sale şi personalităţilor de seamă ale mănăstirii. Cercetările arheologice şi antropologice desfăşurate în anul 2015 au demonstrat complexitatea acestei necropole, identificând în cripta arhimandritului Ioan resturile a trei călugări înmormântaţi succesiv, dintre care unul a fost atribuit stareţului Dionisie pe baza unei cărămizi inscripţionate cu data morţii sale (1784). Studiile antropologice au permis identificarea probabilă a arhimandritului Ioan, care suferea de o afecţiune articulară severă, compatibilă cu invaliditatea descrisă în documentele istorice publicate de Nicolae Iorga. De asemenea, sub cenotaful lui Constantin Brâncoveanu a fost descoperită o criptă cu osemintele unei femei tinere depuse într-o raclă de lemn din secolul al XIX-lea, fapt ce evidenţiază utilizarea îndelungată a spaţiului funerar. Ansamblul constituie astfel nu doar necropola simbolică a familiei brâncoveneşti, ci şi locul de înmormântare al unor egumeni şi personalităţi monahale legate de istoria mănăstirii.
|
|
|
| |
Cercetare
|
|
|
Tip
|
An
|
Observații
|
Instituția
|
Nume
|
Prenume
|
|
1.
|
cercetare preventivă
|
2015
|
|
Muzeul Municipiului București
|
MĂNUCU - ADAMEŞTEANU
|
Gheorghe
|
|
Bibliografie
|
|
1.
Lista Monumentelor Istorice, MO nr. 646 bis/16/07/2004, Ordinul ministrului culturii şi cultelor nr. 2.314/2004, vol. I, București, 2004, p. 2341, poz. 596, 598-605 [Ordin MCC] (sursa fişei de sit)
|
|
2.
Lista Monumentelor Istorice - 2015, jud. Vâlcea, Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 113 bis, 15.02.2016, Institutul Național al Patrimoniului, București, 2016, 2650-2651, pozițiile 594-603, https://www.cultura.ro/wp-content/uploads/old_cultura/files/inline-files/LMI-VL.pdf [Baza LMI]
|
|
3.
Vasile, Gabriel, Analiza antropologică a resturilor scheletice din Biserica Mare a Mănăstirii Hurezi (com. Romanii de Jos, jud. Vâlcea), Materiale și cercetări arheologice. Serie Nouă, 16, Editura Academiei Române, 243-258, 2016, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=131640-analiza-antropologica-a-resturilor-scheletice-din-biserica-mare-a-manastirii-hurezi-com-romanii-de-jos-jud-valcea--materiale-si-cercetari-arheologice-institutul-de-arheologie-vasile-parvan--12-2016 [Publicaţie]
|
|
4.
Roșu, Lucian, Le Monastère de Hurez, Editura Meridiane, București, 1965, https://biblioteca-digitala.ro/?volum=4415-le-monastere-de-hurez-directia-monumentelor-ansamblurilor-si-siturilor-istorice--1965 [Publicaţie]
|
|
5.
Roșu, Lucian, Mănăstirea Hurez, Editura Meridiane, București, 1968, https://biblioteca-digitala.ro/?volum=3927-manastirea-hurez--1968 [Publicaţie]
|
|
6.
Rizea, Ligia, Monumente istorice din judeţul Vâlcea. Repertoriu şi Cronologie, Conphys, Râmnicu Vâlcea, 2007, 50-52, https://drive.google.com/file/d/0B-G7vrM7m93sRnV5WXJfY01nSGM/view?resourcekey=0-7hsW715fl3xnD4rwvP0EKA [Publicaţie]
|
|
7.
Lăpedatu, Alexandru, Mănăstirea Hurezi - Note Istorice, Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, 1-4, I, Comisiunea Monumentelor Istorice, București, 1908, 53-72, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=100699-manastirea-hurezi-note-istorice--buletinul-comisiunii-monumentelor-istorice-bcmi--1-4-i-1908 [Publicaţie]
|
|
8.
Vulcan, I., Mănăstirea Hurezi, Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, 1-4, I, Comisiunea Monumentelor Istorice, București, 1908, 141-148, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=100725-manastirea-hurezi--buletinul-comisiunii-monumentelor-istorice-bcmi--1-4-i-1908 [Publicaţie]
|
|
9.
Lăpedatu, Alexandru, Mănăstirea Hurezi - Biserica cea Mare, Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, 1-4, II, Comisiunea Monumentelor Istorice, București, 1909, 23-32, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=100735-manastirea-hurezi-biserica-cea-mare--buletinul-comisiunii-monumentelor-istorice-bcmi--1-4-ii-1909 [Publicaţie]
|
|
10.
Traianescu, D. Ion, Mănăstirea Hurezi - Paraclisul, Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, 1-4, II, Comisiunea Monumentelor Istorice, București, 1909, 171-174, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=100775-manastirea-hurezi-paraclisul--buletinul-comisiunii-monumentelor-istorice-bcmi--1-4-ii-1909 [Publicaţie]
|
|
11.
Traianescu, D. Ion, Mănăstirea Hurezi - chiliile de la miază-noapte, Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, 1-4, II, Comisiunea Monumentelor Istorice, București, 1909, 137-140, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=100768-manastirea-hurezi-chiliile-de-la-miaza-noapte--buletinul-comisiunii-monumentelor-istorice-bcmi--1-4-ii-1909 [Publicaţie]
|
|
12.
Traianescu, D. Ion, Foișorul lui Dionisie Bălăcescu, Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, 1-4, II, Comisiunea Monumentelor Istorice, București, 1909, 175-180, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=100776-foisorul-lui-dionisie-balacescu--buletinul-comisiunii-monumentelor-istorice-bcmi--1-4-ii-1909 [Publicaţie]
|
|
13.
Traianescu, D. Ion; Ghika-Budești, Nicolae, Restaurarea Mănăstirii Hurezi - Lucrările din 1909 (memoriu), Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, 1-4, II, Comisiunea Monumentelor Istorice, București, 1909, 191-193, Restaurarea Mănăstirii Hurezi - Lucrările din 1909 (memoriu) [Publicaţie]
|
|
14.
Kovács, Iosef, Mănăstirea Hurezi, Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice. Serie Nouă, 1-2, XXIV, Institutul Național al Patrimoniului, București, 2017, 114-118, Mănăstirea Hurezi [Publicaţie]
|
|
15.
Gheorghe, Marin, Fotografii: "Mănăstirea Hurezi", 1964, Fototeca Istorică a Institutului Național al Patrimoniului, Institutul Național al Patrimoniului, București, 1964, https://culturalia.ro/search/c65d9a4e-a694-4665-a09d-ba2ef60fe3d8/view [Document de arhivă]
|
|
16.
UNESCO, Hurezi Monastery, World Heritage List, 1993, https://whc.unesco.org/en/list/597/ [Publicaţie]
|
|
17.
Dimitriu, Florin, Fotografii: "Foișoarele casei domnești și foișorul lui Dionisie. Chiliile bolniței", 1964, Fototeca Istorică a Institutului Național al Patrimoniului, Institutul Național al Patrimoniului, București, 1964, https://culturalia.ro/search/c7f6078b-d4c2-4289-a669-535143e82ef4/view [Document de arhivă]
|
|
18.
DMI, Fotografie: Fântâna Mănăstirii Hurezi, Fototeca Institutului Național al Patrimoniului, Institutul Național al Patrimoniului, București, 1961, https://culturalia.ro/search/b4ebf94d-4164-4c8c-bca8-f97584f8fe8c/view [Document de arhivă]
|
|
19.
Dimitriu, Florin, Fotografii: "Biserica mare, beciurile casei domnești, fântâna din incinta principală a mănăstirii Hurezi și clădirile anexe din incinta gospodărească", Fototeca Istorică a Institutului Național al Patrimoniului, Institutul Național al Patrimoniului, București, 1963, https://culturalia.ro/search/a889b150-b468-4ac8-8ba6-35ed93b304c8/view [Document de arhivă]
|
|
20.
Dimitriu, Florin, Fotografii: "Casa domnească din Mănăstirea Hurezi în timpul restaurării", Fototeca Istorică a Institutului Național al Patrimoniului, Institutul Național al Patrimoniului, București, 1961, https://culturalia.ro/search/3eab8b44-e80f-4337-9002-0c9f4ecfa67e/view [Document de arhivă]
|
|
21.
Balș, Ștefan, Fotografii: "Casa domnească și chiliile din incinta principală a Mănăstirii Hurezi în timpul restaurării", Fototeca Istorică a Institutului Național al Patrimoniului, Institutul Național al Patrimoniului, București, 1962, https://culturalia.ro/search/5291532a-6d62-4e61-8964-40358c7c1d2c/view [Document de arhivă]
|
|
22.
Greceanu, Eugenia, Fotografii: "Biserica mare a Mănăstirii Hurezi, casa domnească și foișorul lui Dionisie", Fototeca Istorică a Institutului Național al Patrimoniului, Institutul Național al Patrimoniului, București, 1962, https://culturalia.ro/search/d8cdd478-b0c4-4764-9fef-d0e27574c238/view [Document de arhivă]
|
|
23.
Dimitriu, Florin, "Latura sudică a incintei principale a mănăstirii Hurezi, văzută dinspre exterior și clădirile din Curtea gospodăriei", 1963, Fototeca Istorică a Institutului Național al Patrimoniului, Institutul Național al Patrimoniului, București, 1963, https://culturalia.ro/search/289486e2-2616-461e-bf91-3d68129aa2a8/view [Document de arhivă]
|
|
24.
ICSOR, "Turnul-clopotniță și de poartă al Mănăstirii Hurezi", 1956, Fototeca Istorică a Institutului Național al Patrimoniului, Institutul Național al Patrimoniului, București, 1956, https://culturalia.ro/search/d46b0711-d13e-449a-a7e9-e8efc5d3cd4d/view [Document de arhivă]
|
|
25.
Balș, Ștefan, "Biserica mare "Sf. Împărați Constantin și Elena" a Mănăstirii Hurezi" , 1962, Fototeca Istorică a Institutului Național al Patrimoniului, Institutul Național al Patrimoniului, București, 1962, https://culturalia.ro/search/79f5ced1-b047-45e5-80fb-a77355a2bbd5/view [Document de arhivă]
|
|
26.
IPC, Fotografii: "Casa domnească din Mănăstirea Hurezi", Fototeca Istorică a Institutului Național al Patrimoniului, Institutul Național al Patrimoniului, București, 1950, https://culturalia.ro/search/65726a87-71b0-4eea-a28e-3cebeede9d33/view [Document de arhivă]
|
|
27.
DMI, Fotografii: "Clădiri anexe (incinta a II-a) a Mănăstirii Hurezi", Fototeca Istorică a Institutului Național al Patrimoniului, Institutul Național al Patrimoniului, București, 1961, https://culturalia.ro/search/a2b576d0-51d8-4cf8-8470-2db442b9964b/view [Document de arhivă]
|
|
28.
Balș, Ștefan, Fotografii: "Casa domnească și trapeza din incinta principală a Mănăstirii Hurezi și foișorul bolniței", Fototeca Istorică a Institutului Național al Patrimoniului, Institutul Național al Patrimoniului, București, 1962, https://culturalia.ro/search/d0947885-01a5-478f-8b5d-b077d18d7a1c/view [Document de arhivă]
|
|
29.
Gheorghe, Marin, Fotografie: Mănăstirea Hurezi: plan de situație, Fototeca Istorică a Institutului Național al Patrimoniului, Institutul Național al Patrimoniului, București, 1957, https://culturalia.ro/search/af014ce8-4ddd-45bf-841c-b64e04ee77cd/view [Document de arhivă]
|
|
30.
Gheorghe, Marin, Fotografie: Incinta a doua a Mănăstirii Hurezi, cu bolnița - plan de situație, Fototeca Istorică a Institutului Național al Patrimoniului, Institutul Național al Patrimoniului, București, 1960, https://culturalia.ro/search/a9d44277-5aec-4c67-bbaf-dccdcb6537db/view [Document de arhivă]
|
|
31.
Dimitriu, Florin, Fotografii: "Biserica mare a Mănăstirii Hurezi, foișorul lui Dionisie, casa domnească și schitul Sf. Apostoli", 1961, Fototeca Istorică a Institutului Național al Patrimoniului, Institutul Național al Patrimoniului, București, 1961, https://culturalia.ro/search/61aaed89-197e-4673-b13f-3e58af705dae/view [Document de arhivă]
|
|
32.
Institutul Național al Patrimoiului, Proiect AFCN 360 - tur virtual, 2012, http://360.inp.org.ro/index.php/obiective/manastirea-hurezi-jud-valcea [site web]
|
| |
|
|
|