Trecerea timpului şi calamităţiile abătute asupra capitalei, în special cutremurele din anii 1802 şi 1838, au deteriorat biserica, astfel încât enoriaşii au cerut printr-o petiţie în anul 1861“…construirea din nou a bisericei...”. În 1880, pictorul Ioanid a acoperit pictura iniţială în frescă cu o altă pictură, în ulei. În anul 1880 peretele ce despărţea naosul de pronaos a fost desfăcut pentru mărirea spaţiului interior. În 1917 au fost luate clopotele, iar după război au fost cumpărate altele şi puse într-o clopotniţă nouă, adăugată în curtea bisericii. A fost desfiinţată turla de pe pronaosul bisericii, unde au fost vechile clopote, din cauza stării precare a acesteia. Tot atunci au fost refăcute picturile interioare, de către pictorul Costin Petrescu. Încadrată drept monument istoric în 1919, bisericii i-au fost făcute mai multe lucrări de restaurare între 1919-1959. Pridvorul a fost readus la forma initiala, a fost spălată pictura în ulei, a fost adăugată pardoseală de marmură, iar curtea a fost înconjurată cu grilaj de fier. A fost reprodusă pisania originală din 1785, împreună cu figurile ctitorilor, după Istoria Bucurescilor a prof. Ionescu-Gion. Pisania reprodusă după cea originală nu mai este lizibilă. Lucrări de consolidare au avut loc şi în anul 1998.