Informaţii despre sit
Localizare   Afişează pe harta României *
Cod RAN   31529.02
Nume   Aşezarea din epoca bronzului de la Şuncuiuş - Peştera Unguru Mare
Județ   Bihor
Unitate administrativă   Şuncuiuş
Localitate   Şuncuiuş
Punct   Peştera Unguru Mare
Punct alte denumiri   Peştera de la Bolhac, Peştera de la Leasă
Reper   Cavitatea este situată în Marele meandru al Crişului Repede, într-un sector strâns din defileul Şuncuiuş - Bălnaca, la aproximativ 250 metri în aval de confluenţa Văii Mişidului cu Crişul.
Reper hidrografic - nume   Crişul Repede
Reper hidrografic - tip   râu
Forma de relief   munte
Categorie   locuire
Tip   aşezare rupestră
Observații   Localizarea a fost realizată prin compararea hărţii disponibile în PUG cu imaginile din satelit din Google Maps.
Data descoperirii   1964
Data ultimei modificări a fişei   25.07.2023
 
Componente în cadrul sitului
Categorie/ Tip Epoca (Datare) Cultura/ Faza culturală Atestare documentară Descriere/ Observații/ Localizare în cadrul sitului Cod LMI
  Neolitic Neprecizată  

A treia zonă cercetată din această peşteră, denumită convenţional „Sector portal”, iar cercetările de suprafaţă au dus la descoperirea în albia pârâului a unui interesant complex constituit din nouă râşniţe, dispuse în semicerc, cu partea activă în jos care au fost datate pe baza unui topor de tip calapod in perioada neolitică. Cercetările de suprafaţă din acest sector au fost îngreunate de faptul că în perioada anilor 80, zona a fost terasată, fiind obţinute trei terase artificiale destul de erodate în perioada actuală. Acest aspect a dus la amestecarea materialului arheologic şi răzuirea efectivă a nivelului sau nivelurilor superioare de cultură din această peşteră, niveluri care nu mai pot fi surprinse decât pe o mică suprafaţă în zona de nord-vest a portalului.

 
Aşezare  Epoca bronzului târziu/ Hallstatt timpuriu neprecizată  

Primele documente care vorbesc despre vizitarea peşterii sunt două semnături aflate pe un perete al peşterii, cele două nume lizibile Themak şi Gerevich, sunt ale unor biologi budapestani care vizitează peştera la 3 septembrie 1870. Peştera va intra însă târziu în literatura arheologică de specialitate, în anii ’60 odată cu cercetările speo-arheologice iniţiate de I. Emodi. Materialele recuperate din mai multe puncte ale cavităţii, aparţin finalului epocii bronzului încadrate fiind din punct de vedere cultural în peisajul descoperirilor Igriţa. În vara anului 1989 odată cu montarea unui cap de pod peste Criş, în portal a fost descoperit un depozit de bronzuri, această descoperire a dus la iniţierea unor campanii de cercetări (patru la număr), cercetări care au furnizat un material arheologic deosebit dar care din păcate a rămas nepublicat. În martie 2000 prin demararea proiectului LIFE, peştera este cercetată la suprafaţă, fiind precizate cu această ocazie noi zone de interes arheologic, zone care aduc date suplimentare cu privire la epocile în care a fost locuită peştera şi caracterul unor descoperiri. In sectorul A al Galeriei Sacre, au fost descoperite alături de celelalte materiale şi în asociere cu ele un saltaleon din bronz si o mărgea din chihlimbar. Întregul nivel de depunere a fost sitat, fiind recuperate astfel fragmente osteologice de dimensiuni mai reduse între care şi o falangă umană. A doua zonă cercetată denumită „Galeria de acces”, situată în jumătatea superioară a cavităţii a furnizat date planimetrice ale unei construcţii datată pe baza materialului ceramic în perioada de trecere la epoca metalelor. În acest sector cercetarea nu a fost finalizată. Elemente de habitat au fost descoperite în partea inferioară a nivelului de epoca bronzului, este vorba despre o groapă menajeră de formă rotundă cu profil tronconic si resturile unei colibe de formă aproximativ oval - alungită cu două vetre rotunde cu urme de refacere. Alături de o impresionantă cantitate de ceramică din dintre rămăşiţele acestei colibe a fost recuperat şi un mic depozit de bronzuri - 32 de piese, majoritatea piese de podoabă. Dintre materialele descoperite se remarcă uneltele litice, cele din os între care un frumos ac pentru pescuit şi un fragment de pandantiv din placă de os, de asemenea au mai fost descoperite sule piese din os în curs de prelucrare şi alte materiale arheologice. În vara anului 1988 a fost descoperit primul depozit de bronzuri de la Şuncuiuş- Unguru Mare, care număra 110 piese fiind alcătuit din trei categorii principale de piese: arme, unelte şi piese de podoabă.
Condiţiile de descoperire au fost publicate în 1989 odată cu publicarea depozitului. Informaţiile primite de la muncitori în cursul campaniei 2000 de la Şuncuiuş, au condus la identificarea unor piese care au rămas la descoperitor .

 
Aşezare  Epoca medievală neprecizată  

Materialele medievale au fost descoperite cu ocazia cercetărilor din perioada 1988-1991 şi sunt contemporane cu cele descoperite în peştera Unguru mic/Mişidului/Napiştileu. (În vara anului 1988 a fost descoperit primul depozit de bronzuri de la Şuncuiuş- Unguru Mare, care număra 110 piese fiind alcătuit din trei categorii principale de piese: arme, unelte şi piese de podoabă.
Condiţiile de descoperire au fost publicate în 1989 odată cu publicarea depozitului. Informaţiile primite de la muncitori în cursul campaniei 2000 de la Şuncuiuş, au condus la identificarea unor piese care au rămas la descoperitor.) ?

 
 
Cercetare
 
  Tip An Observații Instituția Nume Prenume
1. evaluare de teren 2015

Muzeul Ţării Crişurilor GHEMIȘ Călin
FAZECAȘ Gruia
2. cercetare sistematică 2002

Muzeul Țării Crișurilor, Oradea IGNAT Doina
GHEMIŞ Călin
3. cercetare sistematică 2001

Muzeul Țării Crișurilor, Oradea IGNAT Doina
GHEMIŞ Călin
4. cercetare sistematică 1988-1991

     

Bibliografie
1. Emödi, Ioan, Descoperiri de la sfârşitul epocii bronzului din Peştera Ungurului (jud.Bihor), ActaMN, 34/1, 1997, p. 485-504 [Publicaţie]
2. Ghemiş, Călin, Şuncuiuş - Peştera Unguru Mare, 2002 [Fişă tehnică] (sursa fişei de sit)
3. Ghemiş, Călin, Şuncuiuş, Peştera Unguru Mare, 2001 [Fişă tehnică] (sursa fişei de sit)
4. Ghemiş, Călin, 2003 [Fişă tehnică] (sursa fişei de sit)
5. Dumitraşcu, Sever, Repertoriul monumentelor naturii, arheologice, istorice, etnografice, de arhitectură și artă din județul Bihor, Oradea, 1974, 74 [Publicaţie] (sursa fişei de sit)
6. C., Ghemiș, Amber discoveries from Transylvania, Amber in Archaeology, Proceedings of the fifth intenational conference on Amber in Archaeology, Belgrad, 2006, 124 - 131 [Publicaţie] (sursa fişei de sit)
7. Ghemiș, C., Fazecaș, Gruia, Nota de fundamentare arheologică a P.U.G., Şuncuiuş, Muzeul Ţării Crişurilor, Oradea, 2015 [Studiu istoric] (sursa fişei de sit)
 
 
Scroll