Informaţii despre sit
Localizare   Afişează pe harta României *
Cod RAN   53498.07
Nume   Situl arheologic de la Coronini - Gura Livodiţei
Județ   Caraş-Severin
Unitate administrativă   Coronini
Localitate   Coronini
Punct   Gura Livodiţei
Punct alte denumiri   Gaura Livadiţei, Alibeg
Reper   Situl se află la 1,7 km sud-vest de biserica catolică din Sfânta Elena, la 9,5 km sud-est de biserica ortodoxă Adormirea Maicii Domnului din Moldova Veche şi la 70 m vest de şoseaua Coronini-Liubcova (DN57), la 61 m vest de Dunăre.
Reper hidrografic - nume   Alibeg; Dunărea
Reper hidrografic - tip   râu; fluviu
Categorie   locuire
Tip   aşezare rupestră
Descriere   Peştera Livadiţei este localizată în zona carstică a Clisurii Dunării, fiind o peşteră naturală, compusă dintr-o succesiune de galerii, cea principală totalizând 25 m lungime şi având o orientare sudică. Intrarea în peşteră are 6,5 m înălţime şi 4 m lăţime, având o altitudine relativă de 70 m faţă de nivelul Dunării.
Observații   Peştera Livadiţei cunoscută în literatura de specialitate şi sub denumirile de „Gaura Livadiţei”, „Gaura de pe Rolul Livadiţei” sau „Peştera Livodiţei” a fost cercetată pentru prima dată în anul 1972 de către Vasile Boroneanţ, ulterior în anul 1975 acesta mai organizează o campanie de cercetări alături de Elena Terzea.
Descoperitor   Vasile Boroneanţ
Data descoperirii   1972
Data ultimei modificări a fişei   01.03.2021
 
Componente în cadrul sitului
Categorie/ Tip Epoca (Datare) Cultura/ Faza culturală Atestare documentară Descriere/ Observații/ Localizare în cadrul sitului Cod LMI
Aşezare  Neolitic timpuriu Starčevo - Criş      
Aşezare  Mezolitic Schela Cladovei      
Aşezare  Hallstatt mijlociu Basarabi  

Acest nivel de locuire, cu o grosime de 0,15 m, este documentat printr-o serie de vetre de foc a căror diametru variază între 1 şi 1,5 m, materiale ceramice şi faună. Materialul specific primei Epoci a Fierului este reprezentat exclusiv printr-un bol realizat dintr-o pastă fină, bine frământată, având ca degresant nisipul fin. Suprafaţa exterioară a vasului este lustruită, aceasta având un aspect metalic, pe când cea interioară este exfoliată. Arderea a fost una reducătoare, rezultând astfel o culoare specifică cenuşiu-negricioasă. Decorul este realizat prin lustruire, fiind dispus atât pe gâtul vasului, cât şi pe diametrul maxim al acestuia. Decorul aflat pe gâtul vasului este dispus în zigzag, fiind încadrat atât în partea superioară, cât şi în cea inferioară de linii dispuse orizontal, pe când diametrul maxim a fost decorat cu grupuri formate din câte cinci linii scurte dispuse vertical.

 
Locuire  Paleolitic mijlociu Musterian  

Cel mai vechi orizont se leagă de o locuire din paleoliticul mijlociu, documentată prin materiale litice, faună fosilă, dar şi o falangă de Homo neanderthalensis.

 
Locuire  Epoca medievală (secolele XIV - XV d. Chr.)        
Aşezare  Eneolitic târziu    

Fragmentele ceramice specifice eneoliticului târziu sunt realizate dintr-o pastă degresată cu nisip cu bobul mare. Suprafaţa interioară a acestora este netezită spre deosebire de suprafaţa exterioară care este lustruită neglijent. Suprafeţele sunt fie brune cu flec negru, fie negre complet. Suprafeţele acestora sunt decorate cu motive compuse din incizii „în reţea”.

 
 
Cercetare
  Tip An Observații Instituția Nume Prenume
1. 1972

Institutul de Arheologie din București BORONEANŢ Vasile

Bibliografie
1. Morintz, Sebastian, Les fouilles archeologiques en Roumanie (1971), Dacia (NS), 16, 1972, 348 [Publicaţie]
2. Luca, Sabin Adrian, Repertoriul arheologic al judeţului Caraş Severin, Economică, Bucureşti, 2004, 54 [Repertoriu] (sursa fişei de sit)
3. Rogozea, Octavian; Stavilă Andrei; Rogozea, Petru; Vasile, Mihaela, Contribuții la repertoriul arheologic al Clisurii Dunării și al Țării Almăjului. Descoperiri atribuite culturii Coțofeni, primei vârste a epocii fierului și Evului Mediu, Patrimonium Banaticum, 2017, 21-22 [Publicaţie]
 
 
Scroll