Anterioară primei atestări documentare din anul 1615, biserica a fost ridicată pe locul unui lăcaş mai vechi. Dupa unele opinii pe locul actualului monument ar fi existat iniţial o biserică de lemn, plasată cronologic ante 1400 care a fost inlocuită la jumatea secolului al XV-lea de o biserică de zid, de tip navă, cu pronaos supralărgit. Aceasta ar fi fost inlocuită, la sfârşitul secolului al XVI-lea, de o altă biserică de zid, de plan trilobat, cu o turlă zveltă pe naos şi un pridvor pe stâlpi si care prezintă particularităţi arhitecturale care o individualizează între bisericile de la sf. sec. al XVI-lea şi începutul sec.al- XVII-lea., ctitorie pe care tradiţia o pune pe seama unei iniţiative a domnitorului Petru Cercel sau după alte opinii lui Mihai Viteazul. Grav avariată de seismele din anii 1977, 1986 şi 1990.

Secventă stratigrafică naos (dupa Diaconecu, 2009, p. 32): - nivel geologic roşcat lutos cca. – 80 cm de la nivelul de călcare actual; - humus medieval – grosime cca. 10 cm; - pardoseala de cărămidă – biserica I; - nivel de demolare – 10-12 cm grosime – corespunzator nivelului de modificare al bisericii I; - pat gros de lut gros de 4 cm a noii pardoseli aşezate peste un nou nivel de construcţie; - pardoseala din carămidă; - strat gros de moloz, cărămidă, piatră rezultat din demolarea bisericii de zidarie initiale şi refacerea bisericii II; - pat de lut cu mortar de priză al bisericii actuale; - pardoseala din cărămidă a biseriicii III; - strat de lut; - nivel refacere a pardoselii din cărămidă corespunzatoare reparaţiilor de la 1730; - amenajare din nisip; - dale de piatră corespunzătoare refacerilor menţionate la 1849.