Informaţii despre sit
Localizare   Afişează pe harta României *
Cod RAN   81585.03
Cod LMI (Lista Monumentelor Istorice) Lista Monumentelor Istorice din 2010   GJ-I-s-B-09140
Nume   Situl arheologic aşezarea medievală de la Runcu - Curtea lui Staicu Dumitru
Județ   Gorj
Unitate administrativă   Runcu
Localitate   Runcu
Punct   Curtea lui Staicu Dumitru
Punct alte denumiri   La Morminţi
Reper   În vatra satului
Reper hidrografic - nume   Sohodol
Reper hidrografic - tip   pârâu
Forma de relief   deal
Categorie   locuire
Tip   aşezare
Descriere   În urma cercetărilor arheologice din anul 1982 au fost identificate urmele unei aşezări medievale de la sfârşitul secolului la XVI-lea şi începutul secolului al XVII-lea. De asemenea au fost descoperite vestigii din epoca bronzului şi epoca La Tene geto-dacică.
Data ultimei modificări a fişei   22.08.2026
 
Componente în cadrul sitului
Categorie/ Tip Epoca (Datare) Cultura/ Faza culturală Atestare documentară Descriere/ Observații/ Localizare în cadrul sitului Cod LMI
Aşezare  Epoca medievală (sec. XV - XVI)    

Cercetările arheolgice din anul 1982 au dus la identificarea unei locuinţe de mari dimensiuni, ridicată din zidărie mixtă - piatră de râu, piatră de carieră şi cărămidă –, legată cu un mortar alb‑cenuşiu de foarte bună calitate. În cadrul secţiunii I, în caroul 5, la adâncimea de –0,70 m faţă de nivelul actual de călcare, a fost identificat un zid realizat din piatră şi cărămidă, orientat SE–NV, care traversează integral secţiunea. În secţiunea II, acelaşi zid este surprins în carourile 4–5, la –0,46 m, continuând structura documentată anterior. Perpendicular pe acesta, în carourile 5–6, la adâncimea de –1,10 m, a fost dezvelit un al doilea zid, orientat NE–SV, care se extinde până la capătul sudic al secţiunii. Cele două elemente arhitectonice formează colţul de NV al unei încăperi. Zidăria este mixtă, alcătuită din cărămizi (26×14×4 cm) dispuse orizontal, pe lungime, şi piatră de râu sau de carieră, flancată de cărămizi aşezate vertical, pe lăţime. Mortarul utilizat este alb‑cenuşiu, compact şi de foarte bună calitate. Zidul A, cu orientarea SE–NV, reprezintă peretele exterior al construcţiei, depăşind spre NV zidul B, interpretat ca perete despărţitor. Înălţimea păstrată este de aproximativ 1,40 m pentru zidul A şi 0,90 m pentru zidul B, lungimile dezvelite fiind de 3,80 m, respectiv 3,24 m. Grosimea iniţială, de circa 1,10 m, este afectată de deteriorări ulterioare, reducându-se local la 0,90–1,00 m. Fundaţia coboară până la –2 m faţă de nivelul actual de călcare. Suprafeţele interioare erau acoperite cu o tencuială groasă de 7 cm, iar în zona colţului de NV au fost identificate fragmente de ştiucatură decorată cu motive geometrice şi vegetale. În interiorul încăperii a fost documentată o vatră adosată peretelui nordic, ridicată la 0,67 m de la nivelul podelei. Lăţimea vetrei este de circa 0,60 m, iar lungimea depăşeşte 1,75 m, conform dimensiunilor surprinse în secţiuni. Instalaţia termică este construită din cărămizi mai mici (24×12×4 cm) şi include un grătar ceramic gros de 12 cm, prevăzut cu orificii pentru evacuarea cenuşii. Din structura vetrei provine o traversă metalică, utilizată pentru susţinerea cărămizilor de placare. Construcţia foloseşte masiv piatra, atât în dărâmătura acumulată în interiorul încăperii, cât şi în stratul de acoperire al zidurilor, cu grosimi variabile între 0,50–1,10 m. Locuinţa pare să fi fost abandonată în urma unui incendiu, fapt indicat de duşumeaua carbonizată, de cantitatea mare de cenuşă din vatră şi de prezenţa unui buştean ars. Ansamblul descoperirilor confirmă existenţa unei construcţii bine realizate, aparţinând unei gospodării medievale cu nivel tehnic ridicat.

 
Vestigii  La Tène Geto-dacă      
Vestigii  Epoca bronzului        
 
Cercetare
  Tip An Observații Instituția Nume Prenume
1. cercetare de salvare 1982

Cercetarea unor documente cartografice – harta stolnicului Cantacuzino (1700) și harta lui Fr. Schwartz (1720) – precum și sesizările unor localnici privind existența unor ziduri vechi, a unei necropole feudale și a unor artefacte datând din epoca bronzului și perioada dacică, au indicat necesitatea unor investigații arheologice. În urma acestor informații, au fost trasate două sondaje stratigrafice în curtea localnicului Staicu Dumitru, unde, cu prilejul unor lucrări gospodărești, au fost surprinse zidurile menționate. Au fost deschise două secțiuni orientate nord–sud: Secțiunea I (12,5 × 1,5 m) și, paralel spre vest, Secțiunea II, având aceleași dimensiuni. Caroierea a fost realizată de la nord la sud, din 2 în 2 metri. Descoperirile din secţiunile S.I şi S.II indică existenţa unei construcţii realizate din zidărie mixtă, piatră şi cărămidă, legată cu mortar alb‑cenuşiu de foarte bună calitate. În S.I, caroul 5, la adâncimea de –0,70 m, a fost identificat un zid orientat SE–NV, care traversează secţiunea şi continuă în S.II, carourile 4–5, unde apare la –0,46 m. Perpendicular pe acesta, în carourile 5–6 din S.II, la –1,10 m, a fost surprins un al doilea zid, formând colţul de NV al unei încăperi. Zidul „A”, exterior, păstrează o înălţime de circa 1,40 m, iar zidul „B”, despărţitor, aproximativ 0,90 m. Lungimile dezvelite sunt de 3,80 m (A) şi 3,24 m (B), cu grosimi variabile între 0,90–1,10 m. Zidurile coboară până la –2 m faţă de nivelul actual de călcare şi sunt acoperite pe interior cu un strat de tencuială de 7 cm, alături de fragmente de ştiucatură cu motive geometrice şi vegetale. Colţul încăperii include o vatră adosată peretelui nordic, ridicată până la 0,67 m, cu o lăţime de 0,60 m şi o lungime ce depăşeşte 1,75 m. Vatra este construită din cărămizi mai mici (24×12×4 cm) şi prevăzută cu un grătar ceramic gros de 12 cm, perforat pentru scurgerea cenuşii; s-a recuperat şi o traversă metalică folosită la susţinerea placării. Construcţia utiliza masiv piatra, prezentă atât în dărâmătura interioară, cât şi ca strat de acoperire al zidurilor, cu grosimi între 0,50–1,10 m. Locuinţa pare să fi fost abandonată în urma unui incendiu, indicat de duşumeaua complet carbonizată, cenuşa acumulată în vatră şi prezenţa unui buştean ars.

Muzeul Naţional de Istorie a României - Bucureşti RĂDULESCU Maria Venera
Muzeul Judeţean "Alexandru Ştefulescu" Gorj - Târgu Jiu CALOTOIU Gheorghe

Bibliografie
1. Lista Monumentelor Istorice, MO nr. 646 bis/16/07/2004, Ordinul ministrului culturii şi cultelor nr. 2.314/2004, vol. II, București, 2004, p. 1272, poz. 47 [Ordin MCC] (sursa fişei de sit)
2. Lista Monumentelor Istorice - 2015, jud. Gorj, Monitorul Oficial al României, partea I, Nr, 113 bis/15.II.2016, Institutul Național al Patrimoiului, București, 2016, 1442, poziția 44, https://www.cultura.ro/wp-content/uploads/old_cultura/files/inline-files/LMI-GJ.pdf [Baza LMI]
3. Rădulescu, Venera, Săpăturile arheologice de la Runcu, jud. Gorj, Cercetări arheologice, VII, Muzeul Național de Istorie a României, București, 1984, 175-180, 1, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=1417-sapaturile-arheologice-de-la-runcu-jud-gorj--cercetari-arheologice-ca--vii-1984 [Publicaţie] (sursa fişei de sit)
4. Rădoescu, Constantin Liviu; Hortopan, Dumitru, Repertoriul arheologic al judeţului Gorj, Editura Istros, Brăila, 2019, 152 [Publicaţie]
 
Fotografii sit

Scroll