Aşezarea se întinde la est, vest şi sud de fortificaţie şi de zona sacră.

În interiorul fortificaţiei şi în exteriorul acesteia fuseseră atestate unele clădiri din piatră şi mortar, cel mai important fiind un complex mai mare la sud de incinta principală, având cel puţin cinci încăperi, care, cel mai probabil, a servit drept baie militară. Această clădire măsura cca. 30 m lungime.

În LMI, construcţia apare ca fiind un hambar.

Zidurile fortificaţiei, deşi pe alocuri s-au dublat, nu mai prezentau trăsăturile tipice murus Dacicus, în schimb, a refolosit material de construcţie din clădirile monumentale dacice, atât pentru fundaţiile zidurilor, cât şi pentru elevaţie (de exemplu, masive), blocuri de piatră din fortificaţie, din zidurile de susţinere a teraselor şi tobe de coloane din temple). În aceste ziduri au fost găsite mai multe blocuri inscripţionate care atestă participarea trupelor la luptele de la începutul secolului al II-lea e.n.

Pe locul fortificaţiei dacice a fost reamanajată o fortificaţie romană pentru a fi baza pentru trupele auxiliare şi legionare, inclusiv unele detaşamente ale Legioi III Flavia Felix. Totuşi, din cauza locaţiei foarte îndepărtate, incompatibilă cu strategia romană a spaţiilor deschise, la sfârşitul domniei lui Traian sau la începutul domniei lui Hadrian fortul este abandonat, iar rolul de control al regiunii a fost preluat cel mai probabil. de fortul auxiliar de la Buciumi, la aproximativ 20 km distanta spre nord-vest.