În stadiul actual al cercetărilor din necropolă, se pot contura unele caracteristici generale. Inhumaţia este prezentă la toate mormintele, iar scheletele cele mai bine păstrate sunt cele de adulţi, sau cele aflate în gropi săpate la adâncimi mai mari. Conservarea precară s-a putut constata la mormintele de copii, la care pe lângă gracilitatea specifică, o contribuţie semnificativă a avut-o şi aciditatea solului. Pe lângă orientările NE-SV sau SV-NE preponderente, există şi situaţii în care scheletele erau orientate pe axul E-V şi invers, fapt datorat probabil şi anotimpului în care s-a produs
inhumarea. Materialul arheologic prelevat din acest segment de necropolă constă în piese de metal şi vase sau, uneori, doar fragmente ceramice. Obiectele din metal sunt destul de diverse şi reprezintă în ansamblu piese de podoabă, caracteristice în evul mediu timpuriu pentru arealul transilvănean. În general, piesele de podoabă au fost confecţionate din argint sau bronz (brăţară, inele de tâmpă simple, inele digitale şi buton).

Necropola se întinde pe numeroase proprietăţi private, aşadar cercetările preventive şi de salvare contribuie periodic la conturarea situaţiei arheologice.

Cercetările au permis identificarea unui nivel de locuire roman, destul de consistent, databil în prima jumătate a secolului al III-lea, la care se adaugă locuinţe semiadâncite sau cu structura de zidărie, încadrate însă puţin mai târziu. S-a surprins şi incinta aşezării romane, cu elementele sale defensive. Vestigiile de factură romană de aici au fost completate de descoperirea a două tezaure monetare. Primul tezaur cuprindea 232 de monede romane, eşalonate cronologic între domnia lui Vespasianus şi cea a lui Elagabal, iar al doilea avea în componenţă 844 de monede romane, eşalonate de această dată între Commodus şi Gallienus.

În anul 2006 a fost efectuată o cercetare preventivă pe un teren privat din str. Ion Lăncrănjan. Construcţia descoperită şi cercetată arheologic cu această ocazie este una din locuinţele postromane de tip semibordei ridicată pe podul terasei a doua a Mureşului, la SV de oraşul antic. Ea avea ca anexă groapa de cereale cu pereţii arşi, dezvelită la mică distanţă, pe latura sudică a edificiului antic. În partea centrală a încăperii de V s-au conturat două gropi menajere adâncite până la 0,35 m şi respectiv 0,45 m sub nivelul podelei, de dimensiuni mari. În colţul de SE a fost cruţat un postament lat de 0,60 m, din argilă gălbuie, cu jumătatea estică distrusă de cupa excavatorului. În această zonă se putea amenaja unul dintre paturi. În încăperea estică era amplasată vatra de foc cu gardina din bolovani de calcar, iar în colţul NE funcţionau groapa menajeră şi râşniţa de măcinat grăunţe, precum şi mobilierul aferent vetrei şi vasele de pregătire a hranei. Chiupurile cu cereale, reprezentate de numeroase fragmente ceramice (fund, pereţi şi margine) erau adăpostite în prima încăpere şi pe latura de S.