Din epoca bronzului nu a fost identificat nici un complex închis de locuire. Pe toată suprafaţa jumătăţii nordice a sitului, în stratul dacic, s-au găsit cca. 20 fragmente ceramice, un topor, fragmentar, din piatră şlefuită, şi un cuţit curb, fragmentar din gresie iar pe cea sudică numai trei fragmente de la vase din lut ars. Pasta ceramică conţine pleavă, nisip şi pietricele sau cioburi pisate. Unele fragmente au fost decorate cu striuri realizate cu măturica în stilul caracteristic culturii Tei. Aceste puţine resturi indică urmele unei şederi temporare ale unei comunităţi, în deplasarea ei spre un loc mai bun pentru constituirea unei aşezări statornice.

Aşezarea a fost întemeiată din 15 locuinţe de suprafaţă, patru bordeie şi 15 gropi menajere. Locuinţele de suprafaţă, ca şi la aşezarea din sec. III p.Chr au fost puţin adâncite în pământ, podeaua lor găsindu-se în partea inferioară a stratului dacic, la limita acestuia cu stratul castaniu sau în stratul castaniu. Au avut gropile aprox. rectangulare şi la câteva dintre ele s-a observat lângă pereţi conturul unor gropiţe în care au fost fixaţi stâlpii de susţinere ai pereţilor şi acoperişului.

Din aşezare au fost cercetate din patru locuinţe de suprafaţă, un bordei, un cuptor de ars ceramică şi şapte gropi menajere. Materialul arheologic mobil găsit la scoaterea pământului cu care erau umplute gropile complexelor închise a fost format din bucăţi de nuiele carbonizate, oase de animale foarte slab conservate, fragmente de lipitură din pereţii arşi ai locuinţelor şi de la un cuptor de ars oale, fragmente ceramice, o lamă de cuţit, o fusaiolă şi o fibulă din bronz îndoită. Fragmentele de vase lucrate majoritatea la roată, din pastă fină sau zgrunţuroasă, arse cenuşiu sau cărămiziu provin de la castroane, oale şi vase de provizii produse în mediul local al dacilor liberi. S-au găsit şi câteva fragmente de la căni şi amfore romane. Descoperirea cea mai importantă o constituie trei unelte din fier (o secure, un târnăcop şi o săpăligă).