Campania din 2006 a vizat stabilirea limitelor estice și vestice ale așezării. Secțiunea XXIX, trasată la est, a indicat continuarea stratului de cultură în această direcție, iar descoperirile au inclus fragmente ceramice și chirpic, resturi ale unor locuințe. Pe malul râului Blahnița, la sud de această secțiune, a fost identificată o locuință cu influențe Gârla Mare, confirmând prezența unei faze târzii a culturii Verbicioara. Limitarea accesului la terenul din vest a împiedicat cercetarea acestei zone. Pentru verificarea limitei nordice, marcată de o fostă albie a râului Blahnița, a fost trasată secțiunea XXVIII, unde s-a observat că locuirea se extindea până pe malul râului. Situl Verbicioara, având o suprafață estimată la 6 ha, ar putea furniza informații importante despre organizarea așezărilor din această perioadă. Lipsa fondurilor și a sprijinului oficial îngreunează realizarea unei cercetări de amploare, însă se speră ca, prin resurse limitate, să se clarifice limitele estice și vestice ale așezării și să se obțină date despre locuirea de tip Gornea-Orlești în campaniile viitoare.

În campania din 2004, au fost trasate trei secțiuni (S XXXIII, S XXXIV și S XXXV), în cadrul cărora s-au descoperit opt locuințe. Trei dintre ele aparțin culturii Verbicioara, una aspectului Gornea-Orlești, două epocii medievale timpurii și două culturii Coțofeni. Locuințele Verbicioara, Gornea-Orlești și feudale erau de suprafață, în timp ce cele Coțofeni erau de tip bordei. În S XXXV a fost identificat un nivel de locuire târzie Verbicioara, marcat de existența unei gropi de provizii cu pereții lutuiți. Nivelul Gornea-Orlești, deși subțire, conținea o locuință, însă materialul ceramic recuperat a fost redus, limitând posibilitatea individualizării formelor de vase. Rezultatele arheologice au indicat că porțiunea investigată se află pe un teren mai ridicat, unde stratul de cultură apare la o adâncime mai mică, aproximativ 0,3 m. Suprafața sitului este aproape plană, datorită lucrărilor de desecare și nivelare. Materialele recuperate se află depozitate la MRPF, fiind restaurate și documentate. În campania următoare, cercetările se vor concentra pe extinderea spre est și vest, delimitarea completă a limitelor sitului, identificarea unor posibile centre de locuire pentru perioadele slab reprezentate și investigarea necropolelor, având în vedere mormintele Hallstatt și feudale descoperite anterior.

În campania din 2003, au fost trasate două secțiuni (S XXI și S XXII) pentru a determina limitele estice ale sitului și posibila existență a unei necropole din epoca bronzului, Hallstatt sau epoca medievală timpurie. Secțiunea XXI a indicat că locuirea Gornea-Orlești s-a desfășurat pe un teren mai înalt, ferit de inundații, iar stratul de cultură Verbicioara a fost afectat de lucrările de desecare din anii 1970-1980. Cercetările au evidențiat și materiale din cultura Basarabi, dar dispersia acestora sugerează că locuirea se concentra într-o altă zonă. În S XXII, stratul de cultură s-a dovedit mai adânc decât în alte sectoare, din cauza materialului depus în urma adâncirii repetate a albiei râului Blahnița. Stratul Verbicioara a fost subțire și a inclus puține fragmente ceramice, dar cu un decor elaborat, compus din benzi verticale și triunghiuri hașurate. Descoperirile sugerează că așezarea s-a extins în est, posibil ca urmare a unei creșteri demografice. Cercetările viitoare vor urmări delimitarea completă a zonei și investigarea unei posibile necropole.

Cercetările din acel anul 2002 au urmărit delimitarea centrului așezării și a limitelor sudice și estice. Secțiunea XVIII, trasată în centrul zonei investigate anterior, a permis identificarea unei locuințe Coțofeni cu podea neamenajată, unde s-au descoperit o râșniță și trei vase întregibile, unul dintre ele având decor cu substanță albă de incrustație. Stratul Verbicioara, datând din prima fază a acestei culturi, s-a dovedit abundent în material ceramic, iar către nord a fost găsită o statuetă fragmentară de tip Gârla Mare, indicând o fază târzie a culturii Verbicioara. Pe lângă artefactele ceramice, cercetările au evidențiat două morminte din epoca medievală timpurie, cu indivizi inhumați orientați est-vest, fără inventar funerar. Nivelul de cultură Verbicioara se subțiază către nord, unde se observă urmele unei foste albii a râului Blahnița. Alte descoperiri includ cești cu fundul ascuțit, reflectând influențe sudice, precum și două piese din bronz – un ac de cusut și un cuțit. Toate materialele recuperate sunt depozitate la Muzeul Regiunii Porților de Fier din Drobeta Turnu Severin, unde sunt restaurate și studiate pentru a furniza date suplimentare despre aceste locuiri.

În 2001, au fost trasate trei secțiuni (S XV, S XVI, S XVII) unde s-au identificat patru locuințe și o locuință parțial cercetată din anul precedent. Dintre acestea, două locuințe aparțin culturii Coțofeni și sunt structuri de suprafață fără podele amenajate, iar o locuință Verbicioara și una din malul Blahniței conțin gropi destinate drenajului apei. Materialul ceramic din epoca bronzului este caracteristic culturii Verbicioara, iar repertoriul vaselor recuperate include cești, castroane și forme cu influențe sudice. Unele descoperiri, precum o statuetă fragmentară de tip Gârla Mare și două piese din bronz (un ac de cusut și un cuțit), indică o fază târzie a culturii Verbicioara. Materialele rezultate din cercetări sunt depozitate la Muzeul Regiunii Porților de Fier, unde sunt restaurate și documentate. Campania viitoare se va concentra pe extinderea spre vest și sud, cu scopul de a stabili limitele așezării și a identifica posibile necropole Verbicioara.

În campania din 2000, cercetările au urmărit extinderea spre vest, posibilitatea existenței unei necropole și clarificarea relației dintre locuințele de suprafață și semibordeiele. S-au deschis trei suprafețe, identificând patru locuințe Verbicioara și una Coțofeni. Locuințele de suprafață nu au prezentat urme de stâlpi de susținere din cauza solului negru, iar podeaua a conservat fragmente ceramice ce contribuie la repertoriul ceramic al culturii Verbicioara. În această campanie au fost descoperite primele artefacte din bronz: un ac de cusut și un fragment de obiect de podoabă. Locuințele adâncite în sol, observate pe malul râului Blahnița, aveau gropi destinate drenajului apei, iar una dintre ele conținea o ceașcă Verbicioara aproape intactă. Cercetările au evidențiat și structuri distruse de râu, precum locuințe incomplete și gropi pentru gestionarea umidității. Materialele recuperate includ ceramică Coțofeni și Verbicioara, fragmente din prima epocă a fierului, piese din fier (fibulă, topor, dorn) și o scoică marină perforată. Studiile viitoare vor viza delimitarea completă a așezării Verbicioara și Coțofeni, investigarea locuirilor Hallstatt, Latene și medievale timpurii, precum și descoperirea unei necropole Verbicioara, o categorie necunoscută până în prezent. Cercetarea extinsă poate aduce clarificări privind prezența unui orizont Gornea-Orlești, care este semnalat în sit doar prin descoperiri izolate.

Cercetările arheologice din stațiunea „La Cazărmi,” Rogova, au avut ca obiectiv delimitarea limitelor nordice și estice ale sitului. În acest scop, au fost trasate mai multe secțiuni, printre care S VII A și S XII, însă limita estică nu a fost identificată complet, iar spre nord materialul ceramic devine tot mai rar, indicând o zonă afectată de modificările hidrologice ale râului Blahnița. Alte secțiuni, precum S XIII și S XIV, au fost deschise pentru a investiga posibile extinderi ale locuirii, însă în unele zone solul s-a dovedit steril arheologic. Stratigrafia a evidențiat mai multe niveluri de locuire: Coțofeni, Verbicioara, Basarabi și dacic. Locuințele descoperite includ structuri semi-adâncite și semibordeie, iar unele gropi umplute cu cenușă și ceramică sugerează metode de drenaj. Un dig de lut roșu a fost identificat ca posibilă structură de protecție împotriva inundațiilor. Ceramica Verbicioara este diversificată, fiind clasificată în fină, semifină și grosieră, cu forme specifice și decoruri variate, cum ar fi inciziile verticale realizate cu pieptănul. Materialele arheologice includ fusaiole, un fragment de râșniță, un mormânt Basarabi cu o urnă conținând o fibulă de tip Glasnic și un cuțit de fier, precum și câteva artefacte prefeudale. Bronzul mijlociu este cel mai bine reprezentat prin ceramica decorată și diverse obiecte, cum ar fi linguri, străpungătoare și o roată de car votiv. Descoperirile indică o locuire variată, iar necesitatea unor cercetări suplimentare este evidentă, atât pentru extinderea suprafețelor investigate, cât și pentru clarificarea organizării locuințelor în cadrul sitului.

În 1997, s-a urmărit stabilirea limitelor așezării prin secțiuni magistrale, dintre care S VII, S IX, S X și S XI, însă stratul de cultură nu a fost identificat în unele dintre ele, indicând granițele locuirii. Locuințele Verbicioara, de suprafață, au fost documentate în secțiunile S VII și S VIII, unde s-a confirmat existența unor structuri suprapuse peste nivelul Coțofeni. Materialul ceramic descoperit prezintă o varietate de forme, incluzând vase tronconice, castroane cu buze răsfrânte și capace decorate, iar majoritatea ceramicii Verbicioara este ornamentată cu incizii verticale, linii punctate și motive geometrice. Au fost recuperate și artefacte din os, lut și piatră, precum fusaiole, dalte și fragmente de râșniță. Nivelul Coțofeni s-a dovedit mai restrâns, limitându-se la anumite carouri ale secțiunii VII, iar materialele specifice acestuia nu au fost observate în S XI. Locuințele Verbicioara nu par a fi fost de lungă durată, având urme slab conservate. Campaniile ulterioare de cercetare vor continua spre est și nord pentru delimitarea completă a așezării și clarificarea extinderii locuirii în raport cu structurile deja documentate.

Sondajele au vizat delimitarea stațiunii, trasând trei secțiuni: două perpendiculare pe râu și una paralelă cu acesta. Au fost identificate două nivele de locuire, Coțofeni și Verbicioara, cu variații în grosimea straturilor. Într-una dintre secțiuni s-a surprins un fragment de locuință Coțofeni, iar în alta a fost descoperit un mic șănțuleț săpat în argilă, probabil pentru drenarea apei. Materialul osteologic recuperat este abundent și distribuit uniform între cele două culturi. Stratigrafia evidențiază o succesiune de locuire Coțofeni, Verbicioara, Basarabi și dacică, însă proximitatea malului și compoziția solului au determinat amestecul materialelor culturale. Ceramica Coțofeni este predominant decorată cu incizii realizate prin diferite tehnici, iar ceramica Verbicioara se împarte în trei categorii: fină, semifină și grosieră, prezentând forme variate, inclusiv vase globulare și castroane. Descoperirile includ obiecte din os, pandantive din dinți de animale, linguri din lut, fusaiole și un fragment de râșniță. Cantitatea mare de oase de animale indică o activitate intensă în aceste niveluri de locuire.