Cele cinci gropi ce au conţinut ceramică decorată în stilul Bodrogkeresztúr (eneolitic mijlociu) aparţin probabil aşezării contemoprane de la „Forgaci” aflată în imediata apropiere a sitului (la nici 500 m nord-nord-est), ori celei de la „Situl 15” dezvelite pe parcursul anului 2011, situată la aprox. 900-1000 m vest.

Un alt orizont cronologic îl reprezintă marea aşezare din perioada sarmatică, caracterizată prin
503 complexe arheologice, ca de pildă gropi cu diferite utilizări, ori locuinţe rectangulare.

Descoperirile din perioada avară sunt caracterizate prin 46 de morminte de înhumaţie, ce pot fi datate pe baza inventarului funerar între secolele VII-VIII. În acest context trebuie amintit faptul că în imediata apropiere a sitului
„Est/Duvenbeck” au fost descoperite şi alte grupuri de înmormântări contemporane în cadrul „Sitului 15”, „Est” şi „Forgaci”. La Pecica „Est” au fost documentate şi urmele unei aşezări din epoca avară, care cu siguranţă a folosit spaţiile funerare deja amintite.

Un ultim orizont cronologic îl reprezintă cele trei gropi din perioada medievală timpurie, respectiv perioada arpadiană (sec. XI-XIII). Aceste urme de locuire şi utilizare a spaţiului au putut fi identificate şi în siturile Pecica „Est”, „Forgaci” şi „Situl 15”, care pot fi legate atât de mobilitatea comunităţilor, cât şi de modul de viaţă din perioada respectivă.