Biserica a fost construită în secolul al XIII-lea. Intrarea de vest a fost realizată în secolul XVI, în stil gotic. Populaţia maghiară medievală a satului a fost convertită la credinţa reformată în acelaşi secol. După devastările produse de invazia tătarilor, biserica a fost reconstruită. La refacerile din 1702 a fost adăugat pe partea centrală a bolţii, stema familiei Kemeny. De-a lungul secolelor a fost renovată de mai multe ori, doar închiderea semicirculară a altarului păstrându-şi forma iniţială. În anul 1918 biserica a fost renovată cu ajutorul Comitetului pentru conservarea monumentelor, pe baza planurilor arhitectului István Müller, cu ajutorul donaţiilor credincioşilor. În timpul acestei renovări, în locul clopotniţei de lemn a fost construit un turn de piatră proiectat de Károly Kós. Forma actuală datează din 1918-1919 când biserica a fost renovată şi i s-a adăugat turnul.

Ridicată din piatră, cripta este rezultatul unei singure etape de construcţie. Are o formă piramidală, inserată în creasta dealului pe care se află şi biserica romano-catolică. Intrarea este străjuită de două coloane dorice, ce susţin un fronton fără antablament pe care e aplicat blazonul familiei, azi destul de degradat şi greu descifrabil.
Interiorul de mici dimensiuni, este puternic degradat, accesul fiind oprit de unele uşi de metal, în interior există o serie de firide cu arcadă, destinate rămăşiţelor umane ale membrilor familiei Kemeny, cel mai probabil ele au fost închise cu plăci funerare, în prezent distruse.

Cavoul este situat pe terasa unui deal, în apropierea bisericii romano-catolice, în cimitirul satului.