Unul din cele mai întinse şi bogate situri Starcevo-Criş cunoscute în nord-vestul României: locuinţe de suprafaţă, bordeie, gropi menajere, morminte. Materiale: ceramică de bună calitate tipică, industria litică în special a obsidianului bine dezvoltată, plastică. Situl a fost afectat de apele Cehalului pe de o parte, iar pe de alta de lucrările de extindere a ştrandului Tăşnad.

În cercetarea preventivă din 2023 a fost surprins un braţ mort a Văii Cehal, colmatat înainte de locuirea neolitică.

Din secolele III-IV d.Hr. datează 28 de complexe: 8 gropi rectangulare cu pereţi arşi, o locuinţă adâncită în pământ, 19 de gropi de provizii şi menajere, respectiv gropi de par. Datorită numărului mare a gropilor de par şi absenţei materialului arheologic la o mare parte dintre complexe datarea este incertă, materialele arheologice descoperite fiind în curs de prelucrare.

A fost cercetată o groapă menajeră cu materiale specifice neoliticului.

A fost cercetată o groapă menajeră cu materiale specifice culturii Tiszapolgár.

Din etapa târzie a epocii bronzului datează 34 complexe arheologice, reprezentate de gropi menajere şi gropi de stâlpi. Materialul arheologic descoperit în complexele din epoca bronzului este unitar. Majoritatea complexelor arheologice constă din gropi de par, cu diametrul de 0,15 - 0,40 m. Gropile de pari în majoritatea cazurilor au apărut aranjate în şiruri, astfel alcătuind structuri care par să aparţină onor construcţii de suprafaţă de formă patrulaterală, de mare dimensiuni (7,5 x 3,5 m). Construcţiile de suprafaţă sunt asociate de gropi menajere, la care în unele cazuri se observă mai multe faze de umplere. Este posibil că acestea inţial erau folosite ca gropi de provizii după care în urma unei posibile schimbări de funcţionalitate erau refolosite ca şi gropi menajere.