Astăzi, castrul auxiliar este vizibil ca un dreptunghi, cu marginile ridicate cu aproximativ 1,5 m de la nivelul solului. Au fost stabilite două faze. Prima, cu incintă din lemn şi pământ, măsoară 122 x 152 m. Meterezul avea în jur de 8 m lăţime şi se mai păstrează la o înălţime de 1 m. Iniţial a avut două şanţuri, primul de 4,2 m lăţime şi 3 m adâncime, iar al doilea de 8,60 m lăţime şi 4,50 m adâncime. Fortificaţia a fost reconstruită în piatră la o dată nedeterminată. A fost uşor mărită, rezultând o formă dreptunghiulară de 130 x 155 m (2,06 hectare) delimitată de un zid de piatră de 1,20 m lăţime aşezat în faţa palisadei anterioare. În această fază, primul şanţ pare să fi fost umplut.
Localizarea fortificaţiei era cunoscută încă din 1864, dar au fost efectuate săpături arheologice limitate abia în 1959 şi 1996. Au fost săpate tranşee înguste în primul rând pe părţile laterale ale fortificaţiei, vizând apărarea acesteia. Au fost identificate poarta de est, probabil principală (Porta Pretoria), porţile de sud şi de vest, precum şi două turnuri de interval. O secţiune arheologică din interiorul fortului a localizat clădirea sediului (Principia) şi urme de barăci de barcă şi stropire. Investigaţiile non-invazive efectuate în ultimii ani au pus în evidenţă drumurile interioare, amplasarea blocurilor de barăci şi conturul Principia.

Castrul nu este acoperit de construcţii ulterioare, dar se află lângă actualul cimitir al satului. Incinta fortificaţei este vizibilă la sol, dar întreaga suprafaţă este intens cultivată.

Descoperirile din urma perieghezelor sugerează că aşezarea se întindea înspre nord, vest şi mai ales la est de castru.

Zona aşezării civile a fost cercetată doar prin evaluare de teren şi periegheze.

Castrul auxiliar a fost identificat abia recent, în urma unui sondaj LiDAR care i-a conturat clar conturul dreptunghiular cu colţuri rotunjite, ceea ce este foarte specific unui fort roman. Este situată pe un deal (270 m altitudine) cu vedere la valea Agrijului, chiar peste pârâul Ciumărna de cel mai cunoscut fort auxiliar de la Românaşi – Cetate.
Spre deosebire de cel din urmă fort, care are laturile lungi orientate est-vest, fortul nou identificat a fost orientat nord-sud. De asemenea, este mai mare, măsurând 120 x 180 m.
Astăzi, fortul este greu vizibil la sol. Incinta sa se ridică cu 0,3 – 0,9 m de la sol. Deoarece a fost descoperit exclusiv prin mijloace neinvazive, nu se cunosc încă date despre cronologia, fazele, aspectul intern sau garnizoana. Pentru moment, judecând după aspectul actual, se poate presupune că fortul nu avea o împrejmuire de piatră, ci doar una din lemn şi pământ.
Este foarte puţin probabil ca cele două forturi de la Românaşi să fie contemporane. Prin urmare, până când se vor efectua mai multe cercetări, se poate doar specula că fortul recent descoperit ar fi aparţinut unei faze anterioare a stabilirii frontierei.