Castrul de formă rectangulară trebuie să fi fost construit la scurt timp după cucerirea Daciei. Măsoară 129 x 144 m (1,85 ha), o dimensiune potrivită pentru cohorta de infanterie aşezată acolo (cohors I Cannanefatium). Săpăturile limitate nu au putut determina cu certitudine dacă fortul avea sau nu o incintă anterioară de lemn şi pământ. O inscripţie găsită întâmplător în zona porţii de nord în 1952 atestă un detaşament al legiunii XIII Gemina de la Apulum, despre care se crede că ar fi construit incinta de piatră cel târziu în prima jumătate a secolului al II-lea p. Chr. Mai multe monumente funerare au fost folosite pentru a repara zidul de incintă la o dată ulterioară, indicând un posibil moment de criză.
Valul de apărare este încă vizibil, având o înălţime de 0,85-0,90 m, însă cea mai mare parte a zidului de incintă a fost jefuită. Configuraţia specifică a terenului a oferit o protecţie suplimentară la nord, est şi vest. Chiar şi aşa, şanţul din jurul incintei (4 m lăţime şi 2 m adâncime) a fost completat de un alt şanţ pe laturile de est şi vest.
Sondajele geofizice efectuate în anul 1999 au dezvăluit o perspectivă clară şi precisă asupra planimetriei interne a fortificaţiei. În partea centrală a fortului au fost identificate clădirea comandamentului (principia), casa ofiţerului comandant (praetorium) şi un hambar destul de mare (horreum). În restul incintei se distingeau ateliere sau depozite şi barăci.