Au fost interceptate resturile arheologice provenind de la patru locuinţe datând din secolul al XVIII-lea (poate şi jumătatea celui următor), caracterizate prin lentile masive de dărâmături, resturi de cărămizi, pământ ars, oase şi fragmente de vase, resturi de tencuială şi de mortar pe bază de var.

Au fost cercetate urmele unei foste construcţii medievale, poate atelier, adâncită până la -1,50 m faţă de nivelul actual de călcare, cu loc de foc deschis, intens (pământ ars la caramiziu, zgurificat, pe o profunzime de 7-10 cm), complex de unde a rezultat o cantitate foarte mare de ceramică fragmentară, alături de oase de animale domestice. Întrucât cea mai veche ceramică se datează în veacul al XIV-lea, incluzând şi perioada legendarului „Descălecat” al Moldovei, construcţia se datează în acest veac. Ulterior, în secolul al XV-lea în groapa locuinţei s-au aruncat mari cantităţi de ceramică fragmentară şi resturi osteologice, toate ducând în cele din urmă la umplerea gropii de gunoi menajer. Ceramica este în curs de prelucrare în cadrul laboratorului zonal de restaurare al Muzeului Bucovinei.
Construcţia a avut un contur neregulat, relativ asemănător cifrei „8” şi o adâncime diferenţiată, între cele două părţi/compartimentări distincte, care au putut fi evidenţiate. Partea mai puţin adâncită fusese săpată până la o adâncime de -1,07 m, cealaltă având adâncimea, aşa cum s-a arătat mai sus, de 1,50 m. Deoarece nu s-au descoperit resturi de lut ars provenind de la lutuială de pereţi şi nici o catitate mare de cărbuni, presupunem că această construcţie a fost de tipul unei colibe, adâncită la ceva peste un metru în sol (la vremea respectivă), unde se putea practica şi un meşteşug. Cu toate că aici nu s-a locuit pe o perioadă îndelungată, urmele de foc deschis, fără îngrăditură din piatre, demonstrează prin profunzimea stratului de pământ ars, de 7-8 cm grosime, o durată şi o intensitate a focului destul de ridicată.

S-a descoperit ceramică specifică culturii Poieneşti-Lucaşeuca (sec. II-I î. Chr.), inclusiv fragmente provenind de la o strecurătoare.

Din păcate, proprietarii nu ne-au permis o ultimă secţiune, iar parohul bisericii din vecinătate nu s-a grăbit să aprobe o altă secţiune, de control, în curtea bisericii, plasată pe un teren mai înalt, şi mai aproape de fostul izvor principal.

În sectoarele A şi B s-au găsit şi câteva fragmente ceramice din epoca bronzului.