Stratul de cultură aferent suburbiei oraşului Timişoara din perioada otomană conţine multă cenuşă, fragmente de chirpic şi descoperiri arheologice. Zidul nord-vestic din structura pe care a fost construită platforma se continuă spre sud-vest. La capătul vestic se situează o amenajare formată din trei rânduri de cărămizi dispuse pe cant printre care a fost găsită o monedă, marcată cu anul 1709.
Din umplutura stratului de cultură au provenit fragmente de vase şi pipe de lut care pot încadra nivelul în secolele XVI-XVII. Predomină ceramica de uz comun alături de câteva obiecte de interior, obiecte din metal (cuie şi întărituri pentru călcâiul încălţămintei, un fragment de bronz etc), sticlă, olane de acoperiş, oase de animale, scoici şi cochilii de melc.

În perioada austriacă se datează 10 fragmente de ziduri, care formează mai multe structuri şi canale, care fac parte din sistemul de fortificaţie austriacă. Zidurile, datorită demantelării lor din secolelel XIX-XX, au fost surprinse la diferite adâncimi, toate depăşesc limita suprafeţei propuse pentru descărcare, astfel este greu de identificat pe hărţile existente corespondentul porţiunii cercetate prin săpătură. Toate structurile au fost secţionate, am putut constata că au fost fundate la diferite adâncimi şi zidurile au grosimi diferite. Toate zidurile au fost construite direct pe solul steril, neavând la bază structuri de lemn.