Tumulului T47 a fost identificat prin metode geofizice. Este vorba de o movilă de formă ovală, uşor alunecată pe pantă (spre est) cu diametrele de 5,5 m (E-V) x 4,5 m (N-S) şi o înălţime de doar 0,55 m. Ea face parte dintr-un ansamblu distinct de trei movile, una mai mică, alta de dimensiuni similare cu T47, celelalte două fiind săpate de G. Simion în campaniile mai vechi.

Conform metodologiei adoptate pentru cercetarea tumulilor, suprafaţa a movilei a fost împărţită în patru sectoare (A,B,C,D), cu martori pe axele N-S şi E-V. S-a continuat dezvelirea mantalei, observându-se faptul că era constituită din rocă spartă, cu fragmnte de mărime mică sau mijlocie; ringul, format din bucăţi mari de stâncă spartă, era de formă ovală (4,30 x 3,70 m), mai mare pe direcţia est-vest. După desenarea mantalei, atât cu mijloace clasice, cât şi cu staţia totală, s-a început demontarea acesteia, pe nivele, în carourile A şi C, pentru a putea urmări, în etape, structura movilei. Între pietrele mantalei, dar şi sub ea, s-au găsit, în câteva locuri, fragmente ceramice de la vase modelate cu mâna, arse oxidant, tipice olăriei getice din sec. V-IV a.Chr. În caroul B, între pietrele mantalei, la adâncimea de 0,07 m, deci aproape de suprafaţa acesteia, s-a aflat o cute din gresie, cu partea superioară aplatizată, prevăzută cu orificiu pentru atârnare (partea inferioară era spartă). În caroul D mantaua de pietre se extinde pe circa 4 m, mult faţă de ringul de pietre, probabil şi fiindcă aici terenul este uşor în pantă. Prezenţa acestor materiale arheologice, situaţie observată şi în cazul altor movile, indică efectuarea unor ritualuri după înmormântarea defunctului.