Au fost descoperite 440 de complexe funerare. În general s-a practicat înhumarea individuală, înregistrându-se şi un mormânt dublu, precum şi o serie de cazuri de reînhumări şi de deranjamente, rezultate din suprapuneri de complexe funerare sau din suprapuneri ale complexelor funerare de complexele de locuire, ceea ce a dus la distrugerea parţială a complexelor funerare, din care s-au putut identifica uneori doar părţi din schelet.
Gropile mormintelor au fost săpate în depunerea de sediment cenuşiu prăfos. Orientarea mormintelor este V-E. Au fost înregistrate două şiruri paralele şi două niveluri de înhumare. După marea cantitate de cuie şi piroane de fie, se poate afirma drept certă utilizarea sicrielor, în ciuda absenţei materialului lemnos care să o ateste. Scheletele apar în decubit dorsal, aparţinând unor adulţi şi unor copii, cu craniile în poziţie normală sau aşezate fie pe partea dreaptă, fie pe cea stângă, cu braţele aşezate în diverse poziţii – variantele cu antebraţele pe piept, abdomen, bazin, umeri sau pe lângă corp, cu subvariantele lor –, cu picioarele întinse, uneori uşor flexate; într-un caz, scheletul a fost înhumat cu picioarele îndoite de la genunchi pe partea dreaptă. Trei dintre morminte conţineau inventar, reprezentat de piese de podoabă (cercei de tip verigă şi globulari şi un medalion din bronz). Zona necropolei din punctul Trecere bac, martor S 6 – zid instalaţie portuară, este suprapusă de un nivel ocupaţional, reprezentat prin trei gropi menajere, cu formă circulară, cu diametre de 1,50 m şi adâncimi cercetate de până la 1,50 m, care afectează profund nivelul necropolei. Materialul arheologic descoperit constă în ceramică, material osteologic, obiecte mărunte din lut, bronz, os, corn, monede din bronz.